România cumpără sisteme de rachete aer-aer cu rază medie de acţiune din SUA
0Compania Raytheon a primit din partea Pentagonului un contract pe 2 ani în valoare de circa 634 milioane dolari pentru producţie şi furnizare de sisteme de rachete aer-aer cu rază medie de acţiune (Advanced Medium-Range Air-to-Air Missiles - AMRAAM), printre cumpărătorii acestora fiind şi România, informează news.ro.
Valoarea totală de 659,9 milioane de dolari este formată din 634 de milioane de dolari pentru producerea rachetelor şi 25,7 milioane de dolari pentru echipamentele aferente acestora.
În baza acestor contracte, statelor beneficiare le va fi furnizat şi suport tehnic, incluzând echipamente de testare, piese de schimb şi kitul de telemetrie, potrivit anunţului Pentagonului.
Sistemele vor fi fabricate în Tucson, Arizona.
Pentru România, Japonia, Coreea de Surd, Maroc, Polonia, Indonezia, Spania, Turcia, Bahrain şi Qatar, Japan, Korea, Morocco, Poland, Indonesia, Romania, Spain, Turkey, Bahrain and Qatar, acestea ar trebuie să se finalizeze până în 31 ianuarie 2020, în termenii contractului de 634 de milioane de dolari.
În ceea ce priveşte contractul de 25,7 milioane de dolari pentru instrumente speciale şi echipamente de testare, contractul trebuie să se finalizeze până în decembrie 2020, statele beneficiare fiind Norvegia, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Australia, Marea Britanie, Polonia, Indonezia, România, Spania, Turcia şi Qatar.
Rachetele vor fi folosite de avioanele F-16 din dotarea Fortelor Aeriene Române.
Mai multe state NATO folosesc aceste rachete
Ultima versiune, AIM-120 Advanced Medium-Range Air-to-Air Missile, scurt AMRAAM, este o rachetă aer-aer ultramodernă cu rază de acţiune medie (dincolo de raza vizuală), cu radar activ propriu.
Este numită Slammer de către piloţii americani. Zona de interceptare al ultimei versiuni a rachetei AIM-120C este estimat la 20 km , deoarece viteza rachetei scade pe parcursul fazei zbor (pierdere de 25% la 24 km) 1.
Prima treime a rachetei este compusă din sistemul de ghidare. În primul rând, găsim antena, sub o cupolă conică. În spatele ei sunt plasate bateriile care alimentează sistemul, apoi elementele electronice de ghidare .
Racheta este de tip "trage şi uita", ceea ce înseamnă că, odată ce racheta este declanşată, este total autonomă. În timpul tragerii, sistemul de arme al avionului de luptă transmite coordonatele ţintă spre rachetă. Aceste coordonate provin, în general, de la radarul de lansare, dar pot fi de asemenea furnizate de un sistem de detectare în infraroşu, de o altă aeronavă echipată cu o legătură de date sau chiar de un AWACS.
Racheta calculează apoi o traiectorie de interceptare şi se îndreaptă spre punctul de impact datorită unei orientări inerţiale (INS). Cu toate acestea, dacă shooter-ul continuă să ilumineze ţinta cu radarul său, traiectoria rachetelor este actualizată. Unele forţe aeriene nu au dorit să aibă această opţiune , astfel că Royal Air Force a constatat că, fără această actualizare, eficienţa AIM-120 a fost mai mică.
Odată ce ţinta se află în raza de acţiune a radarului , racheta trece la ghidarea activă. Dispozitivul de acţionare intră în acţiune, găseşte ţinta şi se blochează pe ea. Piloţii NATO numesc acest mod Pitbull pentru că nu-şi mai eliberează ţinta. Dacă racheta este declanşată la o distanţă scurtă, ea intră direct în modul activ şi, prin urmare, este foarte eficientă.
Încărcarea militară constă din 23 kg de exploziv de fragmentare pentru versiunile AIM-120A şi AIM-120B, denumite WDU-33 / B. Versiunea AIM-120C este echipată cu capul de protecţie WDU-41 / B alcătuit din 18 kg de exploziv de fragmentare.
AIM-120A şi AIM-120B sunt echipate cu un motor de rachetă cu combustibil solid care le permite să atingă domeniul de 75 km, iar viteza lui Mach 4.