România, condamnată la CEDO în cazul unui cetăţean bătut de poliţie
0Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetăţean bătut de poliţie. Este vorba de cazul Şerban Marinescu versus România, care a ajuns la CEDO în 2013, după ce în ţară plângerea celui agresat de poliţie a fost pasată de patru ori între parchet şi tribunale.
Şerban Marinescu a fost agresat în iunie 2007 de trei poliţişti de la Secţia 22 din Bucureşti, când a vrut să facă o plângere contra unui taximetrist. Timp de opt ani, autorităţile nu au reuşit să-i găsească vinovaţi pe cei trei, care continuă să profeseze ca apărători ai legii şi ordinii în România, se arată într-un comunicat APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki)
Pe 2 iunie 2007, Şerban Marinescu a avut o altercaţie cu un şofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă, seara târziu, în faţa casei. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus până la Secţia 22 de poliţie din Bucureşti, fără a-i permite clientului să coboare. La secţie, Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, dar a fost bruscat de trei poliţişti, lovit cu pumnii şi picioarele şi legat de o balustradă, pe un hol din secţie.
Certificatul medico-legal, emis de IML în dimineaţa imediat următoare vizitei la poliţie, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Plângerea împotriva poliţiştilor şi a şoferului de taxi a fost depusă chiar în ziua de 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti. Răspunsul oficial al poliţiei a fost să-şi acopere angajaţii bătăuşi sub explicaţia că Marinescu venise deja bătut la secţie şi pentru că era recalcitrant a fost legat cu cătuşe de balustrada scării, ca să se calmeze, atrage atenţia APADOR-CH.
Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între parchet şi judecătorie, procurorii refuzând să-i trimită în judecată pe acuzaţi pentru faptele lor.
Prima rezoluţie de neîncepere a urmării penale faţă de lucrătorii de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, iar faţă de taximetrist, pentru lipsire de libertate, a fost dată de Parchet în iulie 2009. Iată cronologia evenimentelor:
- Instanţa a desfiinţat soluţia Parchetului în noiembrie 2010 şi a cerut din nou reluarea cercetărilor;
- Zece luni mai târziu, Parchetul a decis tot neînceperea urmăririi penale, fără să mai facă alte cercetări;
- În 2012 instanţa se pronunţă din nou în favoarea victimei şi trimite pentru a doua oară cauza la Parchet;
- În iunie 2014 Parchetul dispune clasarea cauzei întrucât faptele nu există;
- Reclamantul contestă pentru a a treia oară soluţia procurorului. În februarie 2015 instanţa constată că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta de purtare abuzivă şi trimite cauza la parchet în vederea începerii urmării penale cu privire la fapta de lipsire de liberate;
- În iulie 2015 Parchetul clasează din nou cauza pentru a patra oară pentru fapta de lipsire de libertate;
- Reclamantul contestă din nou, iar instanţa, la data de 2 decembrie 2015 pentru a patra oară trimite cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi de a completa urmărirea penală.
După 8 ani de la incidentul din Secţia 22 de poliţie, dosarul este tot la parchet în curs de soluţionare.
În acest timp niciunul dintre poliţişti nu şi-a pierdut funcţia şi nici nu a fost sancţionat. Pe tot parcursul procesului ei au avut reprezentare juridică gratuită din partea unuia dintre sindicatele poliţiştilor. Cazul Marinescu se poate repeta oricând, atrage atenţia APADOR-CH.
CEDO: Procurorii au eşuat în audierea victimei şi a martorilor
Reclamantul s-a plâns în octombrie 2013 Curţii Europene că a fost victima unui tratament inuman şi degradant din partea agenţilor statului, că nu a beneficiat de o anchetă efectivă (art. 3 din Convenţie) şi că nu a beneficiat de un recurs efectiv în sensul art.13 din Convenţie.
În contradictoriu, Guvernul României a argumentat la CEDO că această cauză ar fi prematură, atâta vreme cât judecarea ei nu s-a încheiat în ţară. CEDO a considerat, însă, că opt ani ar fi fost suficienţi ca dosarul să-şi găsească o rezolvare.
În hotărâre, CEDO subliniază deficienţele anchetei interne, faptul că procurorii au eşuat în audierea victimei şi a martorilor, şi constată că perioada lungă de timp scursă de la petrecerea faptelor până acum este incompatibilă cu cerinţa de promptitudine inclusă în obligaţiile procedurale prevăzute la articolul 3 al Convenţiei Drepturilor Omului.
Prin urmare CEDO i-a acordat despăgubiri lui Marinescu, în valoare de 7.500 de euro, şi a condamnat statul român pentru încă o încălcare a articolului 3 din Convenţie.
Alte cazuri similare:
1996 – Gabriel Carabulea – torturat de poliţie, omorât, România condamnată la CEDO
2000 – Mugurel Soare – împuşcat în cap de un poliţist de la Secţia 10 pentru că fugea pe stradă. România condamnată la CEDO
2007 – Şerban Marinescu – bătut în Secţia 22 de poliţie pentru că a avut o neînţelegere cu un taximetrist
2008 – Florian Vodă – bătut de poliţişti pentru că i-a întrebat de ce legitimează oamenii fără motiv 2009 – Sorin Pârvu – împuşcat în cap de poliţişti, fiind confundat cu altcineva
2010 – Florin Urzică – bătut pe stradă de poliţişti de la Secţia 9
2011 – George Dan Bălan – omorât în sediul Secţiei 7 Poliţie
2013 –Ion Cucăilă – bătut de doi poliţişti şi un jandarm, şi abandonat pe stradă