Prim-ministrul Mihai Tudose, contrazis de UNESCO în legătură cu exploatarea zăcământului aurifer de la Roşia Montana

Premierul Mihai Tudose a atras atenţia că declararea Roşiei Montana drept arie protejată a dus la interzicerea oricărei exploatări miniere, dar este contrazis chiar de UNESCO. Potrivit forului, situl este protejat doar din punct de vedere cultural.

Într-un interviu acordat unei televiziuni, premierul Mihai Tudose a vorbit despre retragerea dosarului Roşia Montana de la UNESCO, pe motiv că această candidatură a dus la interzicerea oricărei exploatări miniere în această zonă.

„În ianuarie, toată zona respectivă a declarat-o arie protejată natural şi a trimis hârtiile pe la UNESCO. În traducere, nu mai sapi o gropiţă acolo nici să sapi după râme, că e arie protejată, lucru care probabil că va conta la acel arbitraj”, a spus prim-ministrul. Întrebat de reporter dacă acest lucru înseamnă că „România nu mai poate să exploateze zăcămintele”, Mihai Tudose a răspuns: „Cam aşa ceva”.

Europa FM a verificat la Comitetul UNESCO în ce măsură informaţiile şi argumentele avansate de premier sunt reale.

Concret, la Roşia Montană nu este vorba despre „o zonă protejată natural”, ci despre un sit arheologic din epoca romană, recunoscut ca atare şi inclus de Ministerul Culturii ( poziţia 140 pe lista siturilor arheologice monument istoric din judeţul Alba) pe Lista monumentelor istorice de categoria A încă din 1992. Aşadar, protejat din punct de vedere cultural.

Legea privind protejarea monumentelor istorice adoptată în 2001 permite intervenţii asupra monumentelor istorice, dar le condiţionează pentru a evita distrugerea sau deteriorarea lor. Orice intervenţie se poate face astfel doar cu avizul Ministerului Culturii, în caz contrar urmând să se aplice sancţiuni.

Un specialist de la Centrul pentru Patrimoniu Mondial al UNESCO îl contrazice pe premier. Alessandro Balsamo a explicat pentru Europa FM că nu se poate pune problema vreunei interdicţii de acest tip pentru siturile culturale. În patrimoniul UNESCO există de altfel numeroase mine în care lucrările de exploatare au continuat, dar cu respectarea legislaţiei naţionale şi cu cât mai puţine riscuri pentru bunul de patrimoniu.

„În cazul siturilor culturale – şi cu atât mai mult în cel al peisajelor culturale, cum este şi cel de la Roşia Montană – această politică (de interzicere a exploatărilor, valabilă în cazul siturilor naturale, n.red.) nu există. Ceea ce contează în aceste situaţii este modul în care omul interacţionează cu natura care îl înconjoară. Această relaţie specială poate să se traducă şi prin extracţie. În cazul siturilor culturale, nu pot fi puse aşadar niciun fel de interdicţii, este vorba despre recomandări pe care le face Comitetul”, spune Alessandro Balsamo.

Comitetul UNESCO s-a poziţionat în ultimii ani în repetate rânduri împotriva activităţilor miniere, ca şi a exploatării de petrol şi gaze pe care le consideră incompatibile cu statutul de bun aflat în patronomiul mondial. Raportul din 2015 arată, de exemplu, că din 141 de bunuri de patrimoniu analizate, 18% erau afectate de exploatări. Exploatarea e însă permisă cât timp respectă în toate privinţele legislaţia naţională şi nu afectează monumentul istoric.

Includerea în patrimoniul UNESCO a unui monument istoric (decizie aşteptată anul viitor pentru situl de la Roşia Montană) echivalează cu o recunoaştere internaţională a statutului conferit deja pe plan naţional şi cu o vizibilitate la nivel mondial. Orice decizie luată de Guvern pentru un astfel de obiectiv este astfel adusă la cunoştinţa UNESCO şi poate fi criticată de Comitet.

Citeşte şi:

De ce riscă România să piardă procesul cu Gabriel Resources pentru Roşia Montana

Cum poate face dosarul Roşia Montană cale întoarsă din drumul spre UNESCO