Pagina cititorului

Avocatul Adrian Ploscaru (33 de ani), din Focşani, are o relaţie specială cu literatura, filmul şi geografia, de aceea nu a ezitat să-şi facă abonamente la toate colecţiile „Adevărul".

„Un ziar interesant şi complet"

„Ideea lansării acestor colecţii este excelentă, deoarece astfel se asigură accesul la cultură. Cumpăr toate cărţile, deşi pe unele le-am citit în timpul studenţiei,  pentru că într‑adevăr merită. Ziarul mi se pare interesant şi complet, iar suplimentele cuprind informaţii din toate domeniile", mărturiseşte Adrian Ploscaru.

Pe lângă timpul dedicat lecturii, Adrian adoră să călătorească, în special la munte, preferând Bulgaria şi Italia. Avocatul focşănean cochetează şi cu filatelia şi fotografia, activităţi care îl ajută să se relaxeze.

Momentul adevărului

Magistraţii, reprezentaţi de membrii Curţii Constituţionale, îşi pot recăpăta onoarea, tăindu-şi din salarii. Dacă vor decide în spiritul moralităţii (fiindcă orice lege ar trebui să aibă la temelie morala), magistraţii vor deveni din cea mai antipatizată categorie socială etalonul valoric al societăţii. E greu într-o ţară a burţilor să fii altfel, să dai o altă direcţie, să impui o altă scară a valorilor. Şi totuşi, cineva trebuie s-o facă. Nichita Stănescu spunea că pe toţi ne caracterizează burta, numai că unora dintre noi le-au crescut aripi în jurul lor. Haideţi să nu mai rămânem la stadiul de burţi, ci să încercăm să ajungem altundeva!

Tăierea propriilor pensii este mai mult decât un act de curaj, este un prim pas spre schimbarea din temelie a unei societăţi în care burta este zeul suprem. Politicienii sunt prea mărunţi pentru o asemenea luptă. Profesorii, nesusţinuţi la timp, au pierdut lupta şi au intrat în sistem. Credeţi, domnilor magistraţi, că puteţi să vă asumaţi menirea de a schimba această societate îmbolnăvită? Sau, constatând că sunt suficiente elemente de care să vă agăţaţi pentru menţinerea unor privilegii, nu veţi schimba nimic?

Un sfânt spunea, în urmă cu peste o mie de ani, că este bine să nu faci tot ceea ce poţi. Puterea (chiar şi cea dată de bani), oricât de mare ar fi, este vremelnică. Vine o vreme când, după ce îţi saturi burta, constaţi că totul este deşertăciune. Atunci, singura satisfacţie este ceea ce ai făcut pentru ceilalţi. Şi nu mă refer la pomana aruncată în silă cerşetorului insistent. Mă refer la sacrificiul de a da din ceea ce este al tău sau cel puţin de a nu-ţi însuşi ceva nedreptăţind pe altcineva. E acea „cărare strâmtă" pe care n-o aleg mulţi. ;

Sorina