Pagina cititorului

Alexandru Voicu Varmaga (24 de ani) este un cititor fidel al revistei  „Historia“, la care este abonat, dar şi al cotidianului „Adevărul“. Tânărul spune că ziarul reflectă subiecte de interes şi apreciază mult colecţiile de cărţi.

„Sunt subiecte  pentru toţi"

„Ideea cu cărţile este foarte bună. Preţurile sunt avantajoase şi merită cumpărate. Citesc «Adevărul», iar în momentele în care vreau să mă relaxez, revista «Historia».

Îmi place mult grafica revistei, dar şi faptul că articolele sunt foarte interesante", spune tânărul, care studiază medicina la Cluj. În ciuda faptului că ştirile invadează internetul, Alexandru spune că este adeptul printului.

„E cu totul o altă senzaţie faptul că pot citi ziarul şi revista în varianta printată. Trebuie să le simt în mână şi să observ calitatea grafică a publicaţiilor", a mai spus Alexandru Varmaga.

Domnilor profesori

De multe ori, în această rubrică au fost publicate reproşuri, polemici. N-ar strica o poveste de succes.

În urmă cu patru ani, când fetiţa mea termina primii opt ani de şcoală, mulţi mi-au spus că, indiferent de liceul pe care îl vom alege, vom fi dezamăgiţi. De profesori, de programa şcolară, de învăţământ, în general. Am ales Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti". A trecut timpul şi acum, la terminarea liceului, pot spune că dacă aş mai avea o sută de copii, aş alege acelaşi colegiu, cu aceiaşi profesori. Dacă te uiţi îndelung în sufletul copiilor, puritatea, curăţenia, naivitatea se uită în tine. Şi aceşti oameni se uită zilnic în sufletele copiilor. Poate de aceea sunt mai curaţi, mai deştepţi. Prin mâinile lor au trecut generaţii şi generaţii de copii. Cei mai buni copii. Ei, cei mai buni profesori, au îmbătrânit cu fiecare generaţie, dar minţile şi inimile le-au rămas tinere. Deşi uneori ceartă, de cele mai multe ori nu uită să râdă. Râsul acesta curat este dovada tinereţii lor, dovada că meseria nu a devenit rutină, ci a rămas pasiune.

Uneori, în poveştile copiilor, nume ca Petrescu, Roşu, Cojocăreanu, Spînu le auzim spuse cu dragoste şi respect.

R. Tagore credea că atâta timp cât pe pământ se mai nasc copii, Dumnezeu nu este cu totul dezamăgit de omenire. Extrapolând, atât timp cât există asemenea dascăli, Dumnezeu mai dă ţării noastre o şansă.

Fie aceste cuvinte buchetul meu de flori pentru dascălii de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti", Craiova.

Şi ca în filmul acela vechi în care un singur dascăl îmblânzeşte o clasă de copii sălbatici, în faţa acestor oameni îmi plec capul spunând: Domnilor profesori, cu dragoste!

Cristina Barbu