Pagina cititorului
0Timişoreanul se mândreşte cu o condiţie fizică excepţională şi nu ratează nicio ocazie să alerge, chiar dacă are 72 de ani. Citeşte ziarul „Adevărul“ pentru că vrea să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă.
Vrea să fie informat
Dincolo de presa scrisă, pasiunea lui cea mai mare este literatura. Tocmai de aceea, Felician Dragoş şi-a completat biblioteca cu toată colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă".
Ca să fie sigur că nu ratează nicio carte şi că, în acelaşi timp, citeşte în fiecare zi ziarul preferat, pensionarul şi-a prelungit abonamentul an de an. „Am luat şi cărţile din colecţia despre muzee şi din cea despre pictori,am completat colecţia mea de acasă cu Jules Verne. Nu atât aspectul cărţilor îmi place, cât calitatea lor. Au fost alese cum trebuie", a spus fostul inginer electromecanic.
Legea nu domneşte
Pe lângă drepturi, mai avem şi obligaţii, aşa cum Puterea ar trebui să aibă responsabilitate şi răspundere. Când aceste două aspecte sunt debalansate, apare ce putem vedea: haos, criminalitate, frică şi neîncredere, abuzuri şi corupţie. Cum am mai spus, libertatea este un drept care trebuie câştigat în fiecare zi prin lupta contra ipocriziei şi a abuzurilor de tot felul. Dar libertatea fără responsabilitate nu e decât o altă formă de haos şi primitivism.
Din păcate, tocmai justiţia, care ar trebui să fie coloana vertebrală a unei societăţi, a devenit aşa de coruptă, încât a ajuns să se creadă o castă superioară, aşa cum naziştii se credeau superiori tuturor, arogându-şi chiar dreptul de a decide cine trăieşte şi cine moare. Până nu vom vedea judecători, magistraţi şi poliţişti pedepsiţi exemplar atunci când greşesc, nu vom avea nici domnia legii. Şi fără domnia legii, toată această tevatură nu rămâne decât un mare fâs consumator de energie şi bun să abată atenţia.
Problemele vor urma drumul bulgărelui de zăpadă aruncat de pe munte, până ne vor îngropa pe toţi. Concluzia e simplă: respecţi legea, eşti bine-venit. Nu o respecţi, te-am ars. Fără excepţii, fără privilegii. De aceea, inamovibilitatea judecătorilor e aşa o mare tâmpenie, ca şi imunitatea parlamentarilor. Încurajează iresponsabilitatea, ipocrizia şi deconectează acea mică alarmă care se cheamă conştiinţă. Când poţi face ce doreşti fără să mai dai socoteală, cât de departe eşti dispus să mergi? Şi cei care sunt subiectul abuzurilor, cât pot oare să înghită, până se hotărăsc să ia lucrurile în mâinile proprii?
Ştefan