Pagina cititorului

Ana Luminiţa Motentan (30 de ani), din Timişoara, este mamă a doi copii şi lucrează într-un magazin de încălţăminte. Ea şi-a făcut însă timp să urmeze şi cursurile unei şcoli de artă şi meserii, sperând să devină coafeză.

„Nu vreau să ratez nicio carte"

Timişoreanca s-a abonat la ziarul „Adevărul" încă din octombrie 2008, de la apariţia colecţiei „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă". „Am început cu această colecţie pentru că nu vreau să ratez nicio carte. Sunt pentru cei mici. Apoi mi-am făcut abonament când au apărut şi DVD-urile cu desene animate", a spus Ana.

Ea citeşte „Adevărul" în fiecare zi, iar cel mai mult o impresionează poveştile oamenilor de rând care fac lucruri deosebite. „Mă intereseză ce se întâmplă cu oamenii care reuşesc prin munca lor. Vreau să promovaţi oameni care fac ceva pe puterile lor, nu îmbuibaţii care nu fac nimic", a mai spus timişoreanca.

Ce s-a întâmplat? Cum am ajuns aici?

Spaniolii spun că problema României este mai gravă decât a altor ţări cu deficit bugetar important fiindcă, dincolo de măsurile de austeritate anunţate, nu există nimic care să aducă măcar cu o soluţie de menţinere a economiei pe linia de plutire. Prin ele însele, măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare - prin amputarea salariilor şi a pensiilor - nu duc la reviriment economic.

Dar duc la declin economic, la restrângerea consumului, care nu se referă doar la mărfuri de larg consum, ci şi la investiţii în construcţii, infrastructură, de care nu mai are cine fi interesat pe „praful" ăsta. Acordul cu FMI prevedea - încă din 2008 - restrângerea cheltuielilor bugetare. Un an şi jumătate, acelea s-au făcut pe hârtie, în realitate cheltuielile bugetare crescând, şi nu doar în cifre absolute.

Gândiţi-vă la un singur aspect al problemei: neputând diminua aparatul bugetar cu 30%, au ales diminuarea cheltuielilor cu aparatul bugetar, menţinându-l la aceleaşi cote numerice. Ceea ce înseamnă că eficienţa birocraţiei va scădea cu minimum 30%, crescând angajarea sa într-o corupţie nu generalizată - căci aşa este acum-, ci într-o obligatorie sarcină de serviciu. Din păcate, măsurile anunţate arată că, dacă nu ţi-ai tăiat unghiile la timp, ajungi a-ţi tăia degetele.

Irina Rea