Manipulare a unei publicații maghiare pro-Viktor Orban, care acuză UE că favorizează România. „Elevul model stă în spatele profesorilor”
0Articolul subliniază că UE ar trata România cu mănuși pentru că, spre deosebire de Ungaria, este un „elev ascultător”, care respectă toate poruncile venite de la lideri europeni, în funcție de context și interese.
Publicația maghiară hungarytoday.hu, a cărei linie editorială este pro administrație Viktor Orbán, lansează o serie de acuzații la adresa conducerii UE, într-un material de opinie cu titlul „Corupția este întotdeauna vina altcuiva – Morala în cazul Ungariei și României”, semnat de Ferenc Rieger.
În articol, jurnalistul scrie că ”nobilul scop al combaterii fraudei, spălării de bani și evaziunii fiscale este, de asemenea, abuzat politic în țări care nu se pot lăuda cu o tradiție democratică atât de îndelungată, precum Ungaria și România. Aici și acolo, oponenții politici sunt supuși unor presiuni, totul în numele democrației, dar cu o diferență izbitoare.
În Ungaria, partidele de la putere sunt judecate de organizațiile „societății civile” și de partidele de opoziție care au fost sau sunt sponsorizate de USAID, rețeaua Soros și Bruxelles. Mantra celei mai corupte țări din Europa a fost repetată până când a devenit o convingere politică corectă a opiniei publice europene”, este menționat în articol.
Publicația mai scrie că în România, pe de altă parte, lupta împotriva corupției a fost inițial o cerință obositoare pe calea integrării europene, ”până când pacientul balcanic a realizat că sprijinul oferit de Bruxelles, agenția anticorupție DNA (Direcția Națională Anticorupție), putea fi reutilizat ca armă împotriva oponenților politici interni. În autocarul european, România, „elevul model” politic, stă în spatele profesorilor de la Bruxelles și ascultă cu reverență fiecare cuvânt al reprezentantului clasei. Ungaria, pe de altă parte, care a eșuat din nou în a-și face temele, trebuie să stea în spate ca pedeapsă”, mai scrie în articol.
În conținutul articolului sunt aduse în discuție mai multe subiecte, unele revizioniste, pe care le redăm mai jos:
-În 2002, cel mai bun student din București a înființat o autoritate „independentă” pentru combaterea corupției, care este încă considerată un fenomen structural în țară. Dacă este să dăm crezare organizației Transparency International, carnetul de note al elevului preferat la materia „combaterea corupției” este doar puțin mai bun decât cel al elevului nepopular, care nu respectă regulile stabilite de profesorul clasei. Primul a depus eforturi, dar cel de-al doilea refuză să îndeplinească sarcinile pedepsitoare care i-au fost atribuite. În plus, Franța, mentorul de încredere al României, își protejează protejatul de la gura Dunării.
-După hărțuirea la care au fost supuși omologii săi din Gheorgheni (Gyergyószentmiklós), Miercurea Ciuc (Csíkszereda) și Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely), primarul din Târgu Mureș (Marosvásárhely) s-a întors recent la cârma fostei „capitale secuime”, după ce a trebuit să îndure certuri similare. Acuzațiile, bazate pe o presupusă declarație a unui om de afaceri care nu a fost niciodată făcută, nu au putut fi confirmate, indiferent cât de mult au încercat curajoșii cruciați ai „democrației originale” (așa cum a fost numită România de primul său președinte după căderea comunismului) să-l împiedice pe Zoltán Soós să se întoarcă la primărie.
Justiția este oarbă, dar se pare că este totuși capabilă să recunoască corupția, mai ales când aceasta nu se dezvoltă pe gunoiul națiunii titulare. Urechile ei, pe de altă parte, nu sunt blocate, motiv pentru care se poate presupune că este foarte receptivă la sugestiile unor oameni bine intenționați care nu aprobă normalizarea coexistenței româno-maghiare și regretă deceniile de stagnare marcate de nume precum Dorin Florea și Gheorghe Funar. Primarii naționaliști din Târgu Secuiesc și Cluj-Napoca (Kolozsvár) s-au concentrat în primul rând pe suprimarea comunității maghiare din aceste orașe emblematice ale Transilvaniei.
-Mihai Tîrnoveanu, de exemplu, dispune de resurse generoase pentru a-i trage în fața justiției pe primarii din Ținutul Secuiesc. El și diverse frății, asociații și ligi nu se limitează la acțiuni simbolice, precum profanarea mormintelor soldaților, ci recurg – aparent cu succes – la intimidarea reprezentanților aleși ai comunității maghiare, fabricând cazuri de corupție ad hoc. Statul cu cea mai mare densitate de agenți secreți din lume nu duce lipsă de know-how specific: cei care se întrebau ce făceau „cârtițele”, care nu au reușit să împiedice presupusa interferență a Kremlinului în alegeri, pot acum să răsufle ușurați. Serviciile de informații interne nu au stat degeaba.
-O comparație cu orașele din vestul României, unde maghiarii nu au nicio șansă să devină primari din cauza numărului redus, este evidentă. În Arad, de exemplu, un întreg cartier a fost vândut de un primar care acum este fabulos de bogat și care continuă să-și orchestreze afacerile de la distanță. Un pod nou-nouț este pe punctul de a se prăbuși, iar exemplele ar putea continua la nesfârșit. Unde este DNA-ul, unde sunt serviciile secrete? Există nenumărate cazuri care ar putea trezi interesul instituțiilor menționate mai sus în orașele guvernate de primari români.
-Oriunde îi va duce călătoria cu autobuzul european, profesorii care stau în față vor încerca să țină sub control nemulțumirea crescândă a elevilor. Tensiuni care trebuie ținute sub control există și în autobuzele naționale, atunci când pasagerii nu sunt convinși de direcția de mers. Lupta împotriva corupției este unul dintre pretextele preferate utilizate de Uniunea Europeană și de guvernele instabile pentru a face față oponenților interni, reali sau percepuți. O preocupare legitimă devine din ce în ce mai mult un instrument de „delegitimare”, pentru a folosi un cuvânt la modă în limba germană.