Herta Müller şi secretul timbrului întors

Richard Wagner, fostul soţ al Hertei Műller, spune că Securitatea l-a forţat pe tatăl său să-i trimită o scrisoare, ca să renunţe la o acţiune de protest. În corespondenţa ţinută cu familia, după ce Herta Műller şi soţul ei au părăsit România, cei doi au folosit un cod: timbrul întors era un semn că securiştii îi urmăresc.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul", Radu Tinu a recunoscut că i-a plantat un microfon în casă Hertei Müller, dar că scriitoarea nu a fost niciodată anchetată sau hărţuită.

Câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, Herta Müller, a fost o persoană incomodă pentru securiştii din Timişoara. Scriitoarea a povestit în cărţile sale despre cum a fost tratată de aceştia.

Radu Tinu, fost adjunct al şefului Securităţii din Timişoara, a povestit pentru „Adevărul" că Herta Müller a reprezentat mai degrabă o bătaie de cap pentru securişti şi că aceştia s-au bucurat când, în 1987, aceasta a părăsit România.

Richard Wagner, fostul soţ al scriitoarei de origine română, îl contrazice însă pe Tinu, care a afirmat că laureata Premiului Nobel ar fi avut legături cu spioni germani.

„Ei aveau psihoze şi fantezii. E adevărat că ne întâlneam cu cetăţeni străini, dar nu erau spioni. Herta lucra la şcoli normale, ca profesoară de germană, ce informaţii putea să ofere ea spionilor? Securiştii erau interesaţi de ce scriem şi ce efect are asupra populaţiei", a spus scriitorul berlinez. El susţine că amintirile legate de acesta sunt dintre cele mai neplăcute.

Prieteni cu două feţe

Wagner şi Müller au plecat în Germania, în 1987, însă Securitatea a continuat urmărirea lor până după căderea regimului ceauşist. „Au trimis o prietenă bună a Hertei, una Jeni, să ne facă o vizită la Berlin. Ea a fost condusă de un securist pe nume Zărie", a povestit scriitorul.

Un an mai târziu, securistul i-a făcut o vizită-surpriză tatălui lui Richard Wagner, în localitatea Periam. „Tinu a avut un rol foarte negativ. A făcut lucruri murdare. În 1988, s-a dus împreună cu Jeni, prietena Hertei, la Periam, unde locuia tatăl meu. Jeni l-a prezentat pe securist ca noul ei prieten.

L-au obligat apoi pe tata să îmi trimită o scrisoare în care să îmi spună să renunţ la o manifestare în care vroiam să comemorăm evenimentele de la Braşov", a povestit Richard Wagner.

Scrisoarea a ajuns la Berlin, însă Wagner şi tatăl său aveau un semn distinct în cazul în care existau probleme. „Dacă punea timbrul cu capul în jos, ştiam că e un semn al intervenţiei securităţii. Am şi acum plicul acela!", a mai povestit Wagner.

Scriitorul care în prezent trăieşte la Berlin, Germania, spune că familia sa a fost mereu în atenţia Securităţii. „Am fost urmăriţi de la bun început. De noi s-au ocupat cei de la Direcţia 1- Servicul 1A. Era o grupă de ofiţeri care aveau în grijă scriitorii germani.

Aveam numele de cod «Naţionaliştii-fascişti germani». Se ocupau de discreditarea, compromiterea şi izolarea obiectivului", a declarat Richard Wagner. Acţiunea de urmărire a fost condusă în acea vreme de colonelul Neculai Păduraru, care a fost urmat de Petru Pele. Radu Tinu a preluat grupul în 1983, după ce a venit de la Teleorman.

Microfoane la cenaclu

Grupul de Acţiune Banat, din care făcea parte şi scriitorul, număra zece membri, însă la cenacluri veneau peste 30 de persoane. Securitatea a avut grijă să nu-i scape nimic din ce se discuta acolo.

„Microfoanele au fost puse în 1980. Nu trebuia neaparat să te cheme la Securitate, ca să te simţi hărţuit. Herta a primit o ofertă să fie colaboratoare, dar a refuzat, iar pentru acest lucru a plătit. În 1979, şi-a pierdut postul de traducătoare de la Tehnometal. A rămas şomeră şi nu a mai avut un post sigur în România", a mai spus Wagner.

El a petrecut de altfel o săptămână în arest, în timp ce colegii lui au fost reţinuţi opt luni, pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste".

„Ne-au acuzat de atitudine antistatală şi antisocialistă. Am fost însă sprijiniţi de statul german, care a intervenit să fim eliberaţi", a mai spus Wagner.

Contestatar al regimului

Richard Wagner, fostul soţ al Hertei Müller, a plecat în Germania în 1987, împreună cu scriitoarea de Nobel. Cei doi s-au stabilit la Berlin, unde trăiesc şi acum. Wagner a fost co-fondator al Aktionsgruppe Banat, „Grupul de Acţiune Banat”, o grupare a tinerilor autori de limbă germană din Timişoara, care au contestat regimul lui Ceauşescu. Grupul a existat între anii 1972 şi 1975.