Geo Saizescu. The End

Regizorul, actorul şi scenaristul Geo Saizescu s-a stins din viaţă luni seară, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta„ din Bucureşti, din cauza unei boli de plămâni.

Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, în localitatea Prisăceaua din judeţul Mehedinţi, şi a fost unul dintre cei mai prolifici regizori din perioada comunistă. Producţiile sale, în special „Păcală„, „Secretul lui Bachus„ şi „Astă seară dansăm în familie„ au avut un succes uriaş. De altfel, „Păcală„ se află pe locul doi în topul filmelor româneşti cu cei mai mulţi spectatori plătitori din istorie. Nu mai puţin de 14.632.114 cetăţeni ai României comuniste au mers la cinematograf să vadă filmul lansat de Geo Saizescu în 1974.

La fel ca majoritatea oamenilor de film din epoca ceauşistă, Geo Saizescu n-a putut ţine pasul cu schimbările de după 1990 şi a mai făcut doar trei filme („Harababura“ în 1990, „Păcală se întoarce“ în 2006 şi „Iubiri elene“ în 2010), toate fiind nişte eşecuri şi trecând aproape neobservate. „Iubiri elene“ a fost considerat de presă drept unul dintre cele mai ineficiente finanţări ale Centrului Naţional al Cinematografiei. Pe scurt, Geo Saizescu a primit de la CNC 1,5 milioane de lei pentru „Iubiri elene“, iar filmul a adunat doar 1.000 de spectatori şi încasări de 1.389 de lei.

„Geo Saizescu, la fel ca toţi cei din generaţia lui, nu era pregătit să facă faţă libertăţii de expresie. În afară de Pintilie, niciun regizor de vârsta a treia nu a reuşit după ’89. Ei erau croiţi pe aluzie, nu ştiau să facă filme libere“, a explicat pentru „Adevărul“ criticul Tudor Caranfil, prieten de-o viaţă cu Geo Saizescu.

„MAI AVEA NIŞTE COMEDII DE FĂCUT“

Actorul Sebastian Papaiani, cel căruia Geo Saizescu i-a oferit rolul principal în filmul „Păcală“, spune că a vorbit cu regizorul în urmă cu câteva luni şi că acesta avea multe planuri de viitor. „Ultima oară ne-am văzut în primăvară, când am mers împreună la Mioveni pentru nişte proiecţii de filme. Să ştiţi că a fost sala foarte plină. Urma ca luna viitoare să mergem şi la Curtea de Argeş. Nu mi-a dat de înţeles că ar fi bolnav, dar el era un om care nu se văita niciodată. Avea multe proiecte, Geo, voia să mai facă filme. Avea nişte comedii de făcut, nişte continuări de filme. Un fel de «Astă seară dansăm în familie» cu altă distribuţie. Avea, avea Geo!“, ne-a declarat Papaiani.

Trupul neînsufleţit al regizorului Geo Saizescu  va fi depus azi, la ora 11.00, la teatrul Odeon din Capitală. Înmormântarea va avea loc joi, la cimitirul Bellu.

...FILMĂM ÎN FAMILIE

Moartea lui Geo Saizescu, care pe 14 noiembrie ar fi împlinit 81 de ani, este deplânsă şi de actorul Mircea Diaconu: „Era un om cald, un om bun, de care am fost foarte apropiat, în ciuda vârstei lui mai înaintate. Din păcate, asistăm la dispariţia destul de importantă a actorilor, a oamenilor de artă, în ultima vreme parcă mai mult ca niciodată. Se duc, se duc şi parcă nu vine destul din urmă“.

Pentru Geo Saizescu, filmul a fost, adeseori, şi o afacere de familie. Fiul său, Cătălin, care acum este actor, regizor şi producător, a debutat la numai cinci ani, în filmul „Grăbeşte-te încet“ (1981), regizat chiar de tatăl său. La opt ani juca în „Sosesc păsările călătoare“, iar la 11 ani în „Secretul lui Nemesis“. În 2004, Cătălin Saizescu apare ca regizor al filmului „Milionari de week-end“, în care are şi un rol secundar, iar în 2006 reia colaborarea de familie, ca producător al peliculei „Păcală se întoarce“. ;

Viaţa fără poezie e pustiu! replică din filmul "Secretul lui Bachus"

Propagandă cu zâmbetul pe buze
Dincolo de calitatea incontestabilă de mare comediograf, Geo Saizescu a fost un regizor care nu a ieşit din limitele impuse de propaganda comunistă. Şi-a început cariera de regizor de lungmetraje cu filmul „Un surâs în plină vară“, un film despre un tânăr, interpretat de Sebastian Papaiani, care nu vrea să intre în Gospodăria Agricolă Colectivă. Filmul se înscrie în lungul şir al filmelor de propagandă.

Sunt prezentate schimbările aduse de comunişti satului românesc: trenul, autobuzul, electricitatea şi telefonul. Morala e că întreprinzătorul nu poate reuşi nici în afaceri, nici în dragoste dacă nu se alătură comunităţii. Filmul „Un surâs în plină vară“ a fost printre cele mai premiate producţii ale anului 1964. Ca actor, Geo Saizescu a debutat în filmele politice „S-a furat o bombă“ şi „Partea ta de vină“.

„Din acest punct de vedere, Geo Saizescu n-a fost vreo excepţie. Toţi am făcut propagandă în anii ăia. Cele mai bune filme din lume conţin elemente de propagandă. Filmele de azi sunt filme de propagandă“, spune criticul de film Tudor Caranfil.

Prin comedia „Secretul lui Bachus“ (1984), Geo Saizescu va dezvolta un tip mai subtil de camuflare a mesajului politic în cinema. Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie, a analizat şi acest film în cartea „Filmul surd în România mută: politica şi propaganda în filmul românesc de ficţiune“.

CTP e de părere că mesajul fundamental transmis de comedia „Secretul lui Bachus“ este acesta: „Trăim într-o ţară în general veselă, în care lumea o duce bine, răul e reprezentat de indivizi care n-au nicio legătură cu Partidul Comunist, cu socialismul, cu oamenii muncii, pe care nici măcar nu trebuie să-i urâm, trebuie, în primul rând, să râdem de ei. Nicio clipă aceştia nu pun cu adevărat în pericol orânduirea noastră socialistă, ştim de la bun început că vor fi prinşi de «organele noastre»“.