Directorul SRI, Eduard Hellvig, despre modul în care s-a transformat terorismul. Cum s-a modificat şi munca serviciilor de informaţii

Într-un material publicat în revista Intelligence directorul Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig, face o analiză a modului în care s-a schimbat munca de culegere şi prelucrare a informaţiilor, dar şi a felului în care s-a transformat radical terorismul.

“Cât de greu este să ştii? Este întrebarea lansată în 1986 de contele de Marenches, figura aristocratică aflată la conducerea serviciului francez de spionaj SDECE pe toată durata anilor `70, marcaţi de ameninţarea nucleară şi Războiul Rece care se purta cu mijloace strategice de cele două părţi ale Cortinei de fier. Deşi retorica pare simplistă, pentru un serviciu de informaţii întrebarea are sens deplin, indiferent de locul geografic sau timpul istoric. Cu atât mai mult în realitatea geopolitică şi tehnologică pe care o traversăm astăzi”, arată Eduard Hellvig în articolul publicat de revista Intelligence. 

Directorul SRI mai susţine că drumul de la informaţie la cunoaştere, lung şi anevoios, cu zone opace sau acoperite de incertitudine, trebuie astăzi parcurs în ritm susţinut. Reţeaua globală, reţelele descentralizate, Internetul lucrurilor şi piaţa fluidă a informaţiilor publice impun decidenţilor şi serviciilor de informaţii o viteză considerabil crescută.

“Cronometrul eficienţei unui serviciu de informaţii este însă nemilos cu intervalul scurs între momentul în care afli şi momentul în care ştii cu adevărat. Vechile reţete ale intelligence-ului cunoşteau o dezvoltare simplă. Informaţiile proveneau din câteva surse: de la agenţi, din supraveghere, din surse deschise sau din mijloace tehnice. Orice combinare a lor ducea, într-un timp rezonabil, către conturarea unei opinii suficient de argumentate. Sau, dacă vorbim de terorism, către cunoaşterea unei organizaţii şi a planurilor sale. Ori, în ceea ce priveşte spionajul, la recompunerea în timp a proiecţiei strategice a adversarului.

Paradoxul prezentului este că, deşi serviciile au la dispoziţie cantităţi uriaşe de informaţii, drumul către cunoaştere nu s-a scurtat.

Interacţiunile umane s-au mutat considerabil în spaţiul virtual, creând noi modele şi tipologii de relaţii sociale. Avatarul este mai real decât originalul, proiecţia este mai vie decât realitatea. Povestea înlocuieşte adevărul, care devine facultativ şi dependent ca forţă de numărul de like-uri.

Sursele deschise livrează date în format monumental; ele trebuie analizate după algoritmi matematici şi statistici pentru a căpăta sens şi valoare pentru decident.

Terorismul s-a modificat până la limita definirii sale. Motivaţia politică a terorii nu mai este o condiţie sine qua non, simplul atac violent asupra unei comunităţi este integrat acum în jurisdicţia largă a serviciilor de informaţii. Organizaţiile stratificate ierarhic până ieri sunt înlocuite de luptători singuratici, cu ideologii proprii şi convingeri aproximative, radicalizaţi în ghetto-uri urbane, în zone de conflict, în închisori sau chiar acasă. Ţintele greu de atins au fost abandonate în detrimentul celor soft. Cuţitul şi camionul au devenit arme ale terorii mai devreme decât societăţile şi-ar fi închipuit.

Confruntarea spionaj-contraspionaj va rămâne, în scurt timp, caz-şcoală pentru documentarea scriitorilor de ficţiune. Hibridul este astăzi confruntarea amestecului de violenţă, viclenie şi dezinformare care nu mai ţine cont de graniţe, principii sau drept internaţional. Un război permanent şi invizibil în care fumul apare chiar şi fără foc, omuleţii verzi aterizează din cer, iar uşile caselor devin radioactive din senin”, arată Eduard Hellvig.

Directorul SRI mai susţine că sferele de influenţă se recompun dinamic, iar naţiunile îşi caută identitatea şi vibraţiile. “Băncile devin non-bănci, maşinile se conduc singure, roboţii simulează emoţii, iar casele devin inteligente.

Cât de greu poate fi să ştii? Ceva mai dificil decât în 1986”, a concluzionat Eduard Hellvig