Cine vrea să ascundă dosarele de corupţie de ochii presei?
0Inspecţia Judiciară, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, vrea să pună botniţă presei. Ziariştii sunt pe cale să nu mai poată obţină nicio informaţie din dosare în cursul urmăririi penale dacă pronunerea va fi aprobată de plenul CSM. Analiştii spun că interesul public ar trebui să primeze.
După ce în urmă cu 3 ani Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a blocat accesul presei la dosarele de corupţie fără consultarea societăţii civile, acum pregăteşte o nouă mutare care să pună botniţă presei. Sub pretextul că unele Parchete nu ar fi respectat legea şi caracterul nepublic al anchetelor, inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare vor să interzică jurnaliştilor accesul la informaţii din dosare în cursul urmăririi penale.
Singura comunicare permisă Parchetelor va consta în emiterea unor comunicate seci, care să nu conţină numele celor puşi sub acuzare şi în care să fie descrisă pe scurt fapta şi încadrarea juridică a acesteia. Propunerea urmează să fie prezentată plenului CSM, care va lua o decizie în acest sens.
Concret, inspectorul şef al IJ, Lucian Netejoru, a dispus, recent, un control la mai multe parchete din ţară, în urma căruia a fost elaborat un raport. Deşi concluziile raportului întocmit de inspectori sunt că, în general, birourile de presă ale Parchetelor au respectat legea şi caracterul nepublic al anchetelor, totuşi, Netejoru a propus amendarea „Ghidului privind relaţia dintre mass-media şi sistemul judiciar“.
Astfel, propunerea susţinută de inspectorul-şef al IJ este ca Ghidul să fie modificat, „în sensul de a nu se mai permite eliberarea niciunui act din cursul urmăririi penale“. IJ susţine în raport că a luat în considerare la emiterea acestor recomandări „necesitatea de a se garanta unei persoane cercetate dreptul la un proces echitabil cu respectarea prezumţiei de nevinovăţiei“.
Presa serveşte interesul public
Specialiştii în Drept şi nu numai spun că accesul presei la informaţiile din dosare nu ar trebui să fie îngrădit datorită nevoii de informare a opiniei publice.
„Nu este în regulă ce face Inspecţia Judiciară. Sunt de acord ca documente care stau la baza urmăririi penale să nu fie comunicate presei pentru că se încalcă acel caracter de fază nepublică a urmăririi penale. Însă cerinţa informării opiniei publice constă în faptul că acolo unde se desfăşoară anchete privind fie teme de interes naţional, fie persoane publice, parchetele au obligaţia, în opinia mea, să furnizeze informaţii în legătură cu stadiul urmăririi penale şi acuzaţiile formulate. Nu sunt de acord să se furnizeze informaţii când nu există o urmărire penală pe rol sau când se fac acte premergătoare. Este o absurditate interdicţia de a comunica informaţii din materia urmăririi penale, mai ales când vorbim de informaţii trecute prin birorurile de presă“, a explicat, pentru „Adevărul“, avocatul Daniel Fenechiu.
La rândul său, analistul politic Dan Ionescu crede că nu se încearcă decât ţinerea presei departe de subiectele de interes public.
„Orice declaraţie sau informaţie dintr-un dosar de urmărire penală care ar urma să pericliteze cursul anchetei nu ar trebui să fie făcută publică din motive evidente. Din păcate, contextul actual mai degrabă susţine o lipsa a transparenţei atunci când încerci să ţii presa departe de subiectele de interes public. E un subiect delicat şi el ar trebui tratat cu mare atenţie. Până în momentul acesta am putea spune că nu presa este cea care pune în pericol mersul anchetelor sau al proceselor. Din acest motiv nu aş susţine restrângerea dreptului la informare pe baza unor temeri care nu sunt susţinute suficient“, spune Dan Ionescu.
Responsabilizarea sistemului
Judecătorul Cristi Danileţ, fost membru al CSM, afirmă că este nevoie de un echilibru între nevoia de informare a opiniei publice şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
„Se pune problema respectării unor exigenţe ale CEDO cu privire la viaţa privată şi a prezumţiei de nevinovăţie. Practic, vorbim de o balanţă care trebuie menţinută: pe de o parte, nevoia de informare a opiniei publice prin intermediul presei, iar pe de alta nevoia de protecţie a inculpatului şi a prezumţiei de nevinovăţie. Aceasta este dilema, undeva trebuie să se întâlnească cele două voinţe. Este însă cert că fără transparenţă nu putem vorbi de responsabilizarea sistemului. Dar care sunt limitele transparenţei trebuie discutat, este nevoie de o dezbatere serioasă. În statele europene nu este o practică unitară. În unele ţări nu se dau decât iniţialele inculpaţilor, iar în altele se dau şi numele, şi acuzaţiile formulate“, a explicat magistratul.
Presa sub „embargou“
În mai 2014, CSM a blocat accesul presei la dosarele penale şi civile aflate pe rolul instanţelor sau înregistrate la parchete şi nu a ţinut cont de societatea civilă. Până atunci, în baza unei simple solicitări, un jurnalist putea obţine de la diversele unităţi de parchete referatele cu propunerile de arestare preventivă ale unor suspecţi. Astfel, presa a putut să informeze opinia publică referitor la cazurile mari de corupţie, când procurorii solicitau, de pildă, arestarea unui deputat, senator sau ministru.
Organizaţiile Expert Forum şi Freedom House, dar şi jurnaliştii specializaţi pe Justiţie, au cerut, în cursul mai multor întâlniri cu reprezentanţii CSM, eliminarea din „Ghidul privind relaţia dintre mass-media şi sistemul judiciar“ a prevederilor care limitează accesul la informaţii. De fiecare dată, CSM s-a angajat că va include aceste propuneri în varinta finală a Ghidului, dar în final acest lucru nu s-a mai întâmplat.