Bulgarii din Sârbi, în campanie agro-electorală

Sătenii din Băleni-Sârbi nu sunt de acord cu "pomenile" electorale, dar le acceptă Campania pentru alegerile locale din satul dâmboviţean Băleni-Sârbi trece aproape neobservată.

Sătenii din Băleni-Sârbi nu sunt de acord cu "pomenile" electorale, dar le acceptă

Campania pentru alegerile locale din satul dâmboviţean Băleni-Sârbi trece aproape neobservată. Oamenii sunt mult mai preocupaţi de straturile cu legume decât de cine le va fi primar.

Băleni-Sârbi este un sat pierdut în Câmpia Târgoviştei, în care locuiesc mai bine de 5.000 de etnici bulgari.

Legumicultori renumiţi ca şi strămoşii lor, sătenii trudesc toată ziua pe câmp, printre răsadurile de roşii şi ardei. Lupta electorală dintre candidaţii la primărie este privită cu nepăsare.

"Noi cu munca noastră şi ei (n.r. politicienii) cu campania electorală, că nu ne udă primaru' sau altcineva grădinile", spune cu năduf un localnic care-şi săpa grădina.

"Între noi vorbim numai bulgăreşte"

Gheorghe Ţecu, de 77 ani, e mândru că strămoşii săi au luptat pentru România în cele două războaie mondiale. De altfel, numele acestora sunt trecute pe frontispiciul monumentului ridicat în cinstea eroilor, din curtea bisericii. Bătrânul, care n-a fost niciodată în ţara din care se trage, vorbeşte bine bulgăreşte. La fel şi nepoţii săi.

"Nu am învăţat limba la şcoală. Am învăţat de la mama, în familie, iar între noi vorbim numai bulgăreşte", zice nea Gheorghe. Cu românii se înţeleg foarte bine, chiar dacă, pe vremuri, era o rivalitate între cele două comunităţi.

Pe vremea comuniştilor, satul avea două cămine culturale, unul bulgăresc şi altul românesc. Bătrânul îşi aminteşte ce scandal s-a iscat în sat când căminul românesc a fost dotat cu televizor, iar cel bulgăresc, nu.

Politica, la cârciuma satului

După-amiază, cârciumile din Băleni erau pustii. Arareori vedeai câte-un ţânc intrând să cumpere ţigări sau bere "pentru părinţi".

Cei mai mulţi dintre săteni erau pe câmp, pentru că e vremea cultivării răsadurilor şi momentul nu trebuie pierdut. În bodega de lângă primărie era prezent doar cârciumarul. Se vaită de lipsa clienţilor, cu toate că, după cum spune, are preţuri pentru orice buzunar.

O ţuică mare e zece mii, o cola la juma' de litru, 25. Mai ieftin ca la supermarketurile din Bucureşti, pretinde bărbatul. "Cunoscător" într-ale politicii locale, cârciumarul zice că ştie cu cine vor vota cei mai mulţi. "Primarul de acum va fi reales, pentru că e băiat bun şi ţine şi cu ăia săraci, şi cu ăia bogaţi", spune acesta.

Iniţiativă legislativă

Cu "pomenile" electorale, sătenii nu prea sunt de acord, dar le acceptă. "Ce dacă am băut şi noi o ţuică pe banii lor şi am luat acasă pentru copii câte-o casoletă de mici?", întreabă retoric un ţăran, aflat în trecere pe la birt pentru a se răcori cu o bere. Un altul, la vreo 50 de ani, spune râzând: "Dacă nu dă ţuică, cum să-i păcălească pe oameni?".

Pornit pe politicienii care "au îmbătrânit" prin parlament, bărbatul are şi o... iniţiativă legislativă. "Eu aş da o lege ca după 60 de ani să nu mai intre nimeni în parlament. <> e la ăştia bătrânii, iar tinerii nu mai au loc de ei în politică", conchide săteanul.

"Sârbi" de frica turcilor

Primii bulgari s-au stabilit pe moşia boierului Grigore Băleanu (întemeietorul satului), din neamul Cantacuzinilor, încă de la 1600. Au fugit din calea turcilor şi au găsit aici protecţia de care aveau nevoie. Au trecut Dunărea în căruţe trase de bivoli, neuitând să ia cu ei preţioasele seminţe de legume.

Potrivit preotului bisericii "sârbeşti" din Băleni, Mihail Moga, otomanii transformaseră Bulgaria în raia, turcii având drept asupra vieţii tuturor bulgarilor, oriunde s-ar fi aflat ei. Prin urmare, pribegii stabiliţi la Băleni şi-au zis... sârbi, iar turcii i-au lăsat în pace.

Sărbătorile bulgăreşti, ţinute cu sfinţenie

Sătenii din Băleni nu şi-au pierdut tradiţiile şi obiceiurile. Ultima mare sărbătoare din sat, Duminica Mironosiţelor sau Boboşarca, în tradiţia bulgărească, a fost prilej de petrecere. În noaptea de sâmbătă spre duminică a primei săptămâni de după Paşte, femeile s-au strâns la biserică, au aprins un foc mare şi au cântat cântece vechi bulgăreşti în amintirea celor morţi. Potrivit tradiţiei, păstrată de sute de ani, dimineaţa devreme, după ce cântă primul cocoş din sat, femeile aprind lumânări şi tămâie la toate mormintele din cimitir.