Autonomie pentru Transilvania. O nouă petiţie a lobby-ului maghiar la Bruxelles

Petiţia adresată Guvernului de la Bucureşti pentru autonomia Transilvaniei a fost semnată de peste 7.100 de oameni şi are un obiectiv de 10.000 de semnături online. Comentată aprins de sute de utilizatori online, această nouă „cauză“ a susţinătorilor autonomiei a depăşit graniţele internetului şi este folosită drept argument în discuţiile de pe culoarele instituţiilor europene.

Lobby-ul puternic făcut de partea maghiară pentru autonomia vestului României nu este o noutate la Bruxelles, însă dezbaterile recente s-au intensificat pe fondul referendumului scoţian în septembrie 2014 şi încercările Cataloniei de a urma acelaşi parcurs.

În plus, riscul „balcanizării Europei“ a atins cele mai înalte cote din ultimele decenii, fiind accentuat de problemele economice ale UE. Practic, raţiunea principală pe care o invocă majoritatea „doritorilor“de autonomie este decalajul economic pozitiv comparativ cu restul regiunilor statelor din care fac parte.

Textul petiţiei online:

„Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crisana, Maramures, Transilvania

Capitala: Cluj

Guvern regional la Cluj, cu control politic si economic pe teritoriul Transilvaniei Autonomă. 

Istoria şi tradiţia din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost intotdeauna partea Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westphalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură si toleranţă. In secolele 17-19, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Alba Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credinciosi numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.

După 1989, starea regiunii noastre nu s-a înbunătăţit. Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova si Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria ţării noastre fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi, decât noi avem de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusţine. Avem păduri, ape minerale, un potenţial turistic foarte mare, oraşe medievale unice în România, sute de castele, cetăţi, o universitate care mulţumită multiculturalismului este în fruntea Universităţilor din ţară. Noi nu vrem nimic de la alţii, dar ce e al nostru nu lăsăm.“

Citiţi mai multe 

Când şi cum va exploda Europa?

Ieri, Parlamentul catalan a aprobat cu o majoritate de 87 de voturi pentru, 43 împotrivă şi trei abţineri, o rezoluţie care solicită guvernului spaniol autorizaţia pentru organizarea unui referendum în favoarea independenţei regiunii cu 7.5 milioane de locuitori, exact pe modelul negociat de guvernul britanic în cazul referendumului pentru independenţă al Scoţiei.

Tehnic, acest tip de transfer de competenţe pentru organizarea unui referendum este posibil conform art. 150 pt.2 al Constituţiei spaniole. Se îndeplineşte promisiunea făcută de Artur Mas .

„Balcanizarea“ Europei. Cum riscă Catalonia să fragmenteze continentul

În cazul în care Catalonia va deveni independentă, Europa riscă să deschidă Cutia Pandorei. Naţionaliştii din Scoţia, Flandra, Padania, Madeira, Bavaria (luând în calcul numai Europa Occidentală) şi din alte locuri ale Uniunii Europene vor cere cu insistenţă secesiunea imediată de statele din care fac parte.

Practic, Europa s-ar putea diviza într-un mozaic de micro-state veşnic problematice. Într-un moment de criză profundă şi pe fondul  intensificării naţionalismului populist, graba acestor regiuni de a se rupe de statul lor ar putea crea premisele unor conflicte foarte periculoase.

Neliniştea provocată de criză şi lipsa de alternative politice şi economice au făcut ca un sector al societăţii catalane să perceapă ca rezonabilă o opţiune cu atâtea riscuri (şi atât de imposibilă instituţional) precum independenţa.

În momentul în care politica, înţeleasă precum alegerea între modele diferite, s-a evaporat şi se confundă cu corupţia celor care conduc şi sărăcirea celorlalţi, independenţa se transformă în singurul proiect politic viguros sau, cel puţin, în cel mai sonor strigăt de protest.