Armata, o ţintă pentru tinerii care îşi doresc carieră sigură

Elevii din şcolile bucureştene au fost vizitaţi în această săptămână de militarii din Armata Română, care le-au vorbit despre avantajele carierei militare, în cadrul „Zilei Armatei României în Şcoli“.

Elevii de la Colegiul Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti s-au „jucat” cu arme adevărate, joi, în pauzele dintre ore. Mai mulţi militari ai Batalionului 1 CIMIC i-au învăţat pe tineri să încărce o armă şi să ţintească. De fapt, extravaganta expoziţie de pistoale şi mitraliere a fost doar un prilej pentru militari să le explice tinerilor care sunt avantajele unei cariere militare.

În paralel, tineri militari din diferite structuri ale Armatei Române le-au povestit elevilor cum au apucat pe acest drum, ce provocări au întâmpinat în şcoală şi ce implică o carieră cu uniformă. O parte dintre puşti s-au entuziasmat numaidecât.

„Eu mă gândesc să urmez o şcoală militară mai departe, aş vrea să merg la Sibiu, dar mi-e puţin frică la proba de matematică”, a spus Alexandra, o elevă din clasa a XII-a, care povesteşte că a fost inspirată de un unchi ce lucrează în armată.

Şi Vicenţiu se uită cu interes la o puşcă cu lunetă pe care-o mânuieşte un militar şi recunoaşte că este destul de atras de acest domeniu: „Este ceva unic, nu este ca şi cum te-ai duce la ASE”, a explicat tânărul. Au fost impulsionaţi şi de locotenentul Larisa Tudor, prima femeie militar care a absolvit prestigioasă şcoală militară din SUA, „West Point”.

„Şi eu m-am hotărât să intru în Armată tot în urma vizitei unor militari în şcoală, când eram elevă în clasa a VIII-a. Mi-am dat seama că profesia asta răspunde stilului meu de viaţă, adică implica mult antrenament, iar eu făceam judo de la 8 ani. Dar cel mai important, îmi oferă posibilitatea să ajut la rândul meu oamenii care m-au ajutat pe mine. 

În plus, să ştiţi că se investeşte foarte mult în dezvoltarea profesională a oamenilor. Eu una am ales domeniul telecomuncaţiilor, chiar dacă nu implică atât de multă acţiune ca în cazul colegilor mei piloţi sau din forţele speciale, pentru mine este suficient să stau la calculator şi pot să ajung oriunde în lume”, a spus locotenentul.

Luptătorii pentru pace 

Însă cei mai admiraţi dintre militari au fost membrii Batalionului 1 CIMIC, o mică structură specializată de cooperare civil-militară, care urmează deviza „Pentru misiune! Pentru oameni! Pentru viitor!”.

Mai exact, structura are ca misiune realizarea coordonării şi cooperării între comandanţii militari, pe de o parte şi autorităţile centrale, populaţia civilă, organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale şi private, pe de altă parte, în scopul promovării stabilităţii prin alte mijloace decât lupta armată, precum şi pentru sprijinirea autorităţilor locale şi a populaţiei civile din zona de responsabilitate.

În caz de urgenţe civile, precum calamităţile naturale, are în compunere subunităţi dislocabile şi elemente nominalizate pentru executarea unor misiuni atât în cadrul operaţiilor de apărare colectivă, cât şi al celor de răspuns la crize, participând la acţiuni şi operaţii.

Mai mult, începând cu anul 2006, Batalionul 1 CIMIC a fost afiliat Grupului CIMIC Multinaţional din cadrul NATO. Căliţi în teatrele de operaţii din străinătate, precum Afganistan, militarii din CIMIC sunt nelipsiţi din misiunile de menţinere a păcii. Misiunea lor are o importantă componentă umanitară, ei fiind instruiţi să câştige încrederea civililor din zonele de conflict şi, atât cât este posibil, să-i protejeze şi să le îmbunătăţească viaţa

Militari cu burta pe carte

În spatele scopului nobil se află însă multe ore de pregătire teoretică intensă, la fel ca în şcolile de diplomaţie. 

„Pe perioada pregătirii executăm o bază de date cu ce nivel de guvernare au, ce nivel de de securitate au, ce organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale acţionează în zonă, care sunt principalii piloni după care se ghidează, educaţia, cultura. În funcţie de tot ce am evaluat la momentul respectiv, încercăm să învăţăm cum îşi desfăşoară activitatea de zi cu zi, religia, obiceiurile, cum ne prezentăm în faţa unui lider local, care sunt tabieturile”, a explicat căpitanul Mădălin Stanciu.

După perioada de documentare, militarii CIMIC trebuie să aplice pe teren cunoştinţele dobândite şi să se adapteze în permanenţă la mediul în care acţionează. „În momentul în care ajungem în acea zonă trebuie să ne punem mai întâi pe noi la adăpost şi să le explicăm de ce ne aflăm în acea misiune, ca să înţeleagă şi să capete încredere şi apoi, când ne văd patrulând pe stradă, să ne spună care sunt problemele lor.

Am avut proiecte în sprijinul educaţiei, am recondiţionat şcoli, am distribuit materiale umanitare, am refăcut infrastuctura. Dar educaţia e foarte importantă pentru noi, ea reprezintă o soluţie şi pe termen scurt şi pe termen lung. Am fost în localităţi în care copiii învăţau în magazii şi în încăperi înghesuite, stăteau pe jos, pe holuri, pe rogojini”, îşi aminteşte căpitanul plecat până acum în trei misiuni în Afganistan.

De nădejde la inundaţii

El a mai explicat că cei care doresc să urmeze acest drum trebuie să aibă abilităţi foarte bune de comunicare, să stăpânească mai multe limbi străine şi să-i pasioneze interacţiunea cu alte culturi. Şi nu operează doar în Afganistan. Şi noi în România, poate că ne-am întâlnit deja cu ei sau i-am văzut la televizor, ridicând vitejeşte baraje în calea apelor sau salvând oameni din case înzăpezite.

„În plan intern am avut de-alungul timpului multe intervenţii. În caz de inundaţii, cutremure, zăpezi, ne deplasăm în acele zone şi încercăm să ajutăm cât de mult putem. În 2005, când au fost inundaţii mari, am reparat poduri şi am recondiţionat şcoli”, a încheiat căpitanul Mădălin Stanciu.

În România, tinerii care doresc o carieră militară au posibilitatea de a se instrui în cinci instituţii de învăţământ superior de profil, iar la absolvire primesc direct gradul de ofiţer:

• Academia Forţelor Terestre, din Sibiu
• Academia Forţelor Aeriene, din Braşov
• Academia Navală, din Constanţa
• Academia Tehnică Militară, din Bucureşti
• Institutul Medico-Militar, din Bucureşti