Andrei Năstase a anunțat într-un mesaj emoționant că va citi, vineri, testamentul lăsat de tatăl său. I-a dedicat și o poezie

Fiul fostului premier, Adrian Năstase, a postat pe pagina de Facebook a tatălui său poezia lui Adrian Păuneascu „Colind pentru tata bolnav". Andrei Năstase a spus că va citi, vineri, la spitalul unde Năstase este internat, scrisoarea lăsată de fostul premier, „un fel de testament public".

„Îmi revin în memorie, în aceste momente grele, îndemnurile tatălui meu. Citesc acum tată! Acum, când îmi doresc să fac orice să vii acasă sănătos! Mi-au zburat gândurile către marele prieten și poet Adrian Păunescu", scrie Andrei Năstase.

Fiul fostului premier a lansat un apel către toți cei „care pot trece de rațiunile politice".

„Doresc să mi se alăture toți cei care, trecând peste rațiuni politice, pot asculta testementul celui care, pentru mine, este înainte tatăl și nu politicianul Adrian Năstase. Cred că tata are acum, mai mult ca niciodată, nevoie să știe că nu este singur. Să simtă de această zi a lui când, cu ajutorul lui Dumnezeu, va putea împlini 62 de ani de viață, că încă sunt oameni care-l privesc ca noi", și-a încheiat mesajul Andrei Năstase.

Poezia postată de Andrei Năstase:

Colind pentru tată bolnav - Adrian Păunescu
„Tată amărât, ce-ai păţit de toate,
Iţi colind atât, multă sănătate.

Iubitul meu tată, cel aspru în toate,
Tu nu ai avut niciodată dreptate
Că aspră ţi-e mîna ce-a fost să mă bată,
Dar azi ţi-o sărut că slăbită ţi-e, tată.

Şi uită-te, dragule, casa-i senină
Şi pomii şi fiii sunt toţi în grădină,
Apucă de clanţă cu mâna trudită,
Să ştii că-i minciună, tu nu ai flebită.

Bătrâne al meu, eu ţi-aş da milioane -
La câte-ai avut pîn'-acum ghinioane -
Mă rogi să-ţi mai spun ce-i cu lumea, cu ţara,
Dar vezi că tuşeşti şi mai lasă ţigara.

De ce te-ai uscat, parcă eşti pergamentul
Pe care bunicul şi-a scris testamentul
Şi nu mai tresări la poştaş când te cheamă
Că nu sunt veşti proaste, să n-ai nici o teamă.

Aş vrea să-ţi colind, trecătorule tată,
Măcar să te simţi şi tu mare o dată.
Părinte al meu, toţi ai casei sunt bine
Şi vitele-n curte întreabă de tine.

Mai lasă-le-ncolo tristeţe şi boală.
Din cerga cea aspră de lână te scoală,
A ta este ziua, venirăm cu toţii
Şi vor să-şi cunoască bunicul nepoţii."