ANALIZĂ Ce spun bloggerii adevarul.ro despre scandalul de la „Bolintineanu“

Scandalul legat de posibila fraudare a Bacalaureatului la Liceul Teoretic ”Dimitrie Bolintineanu” din Capitală este criticat de bloggerii adevarul.ro: de la ”apucăturile securiste” ale autorităţilor şi ”justiţia dusă în derizoriu”, până la stigmatizarea generaţiei actuale, a sistemului de educaţie şi traumatizarea elevilor nevinovaţi. Există însă şi o parte pozitivă: marcarea ”sindromului Bolintineanu” şi a ”nevoii de schimbare”.

Jurnalistul Ovidiu Nahoi îşi începe comentariul pe blogul său de pe adevarul.ro, intitulat ”Copii băgaţi la dubă – cine-i vinovat?”, arătând că ”cel mai rău lucru” în acest scandal ”e să te plasezi de partea unora sau a altora, în funcţie de pasiunile politice”, adică USL versus PDL. 

Acesta bifează şi principalii vinovaţi, în opinia sa: părinţii şi autorităţile.

Părinţii ”sunt vinovatul fundamental, din momentul în care, în loc să-i dea pe mâna autorităţilor pe cei care le-au cerut şpagă la Bac, au acceptat să intre în acest joc”, scrie Nahoi, remarcând că nu este totuşi vorba despre un ”liceu de fiţe”.

Autorităţile, pe de altă parte, arată Ovidiu Nahoi, pot fi acuzate de ”apucături securiste” şi de ”traumatizarea” copiilor care nu au nicio vină în acest scandal în care au fost trataţi ”ca o turmă”. 

”Generaţiile s-or fi schimbat, securismul rămâne, din păcate. Nimic nu-i oprea să-i cheme pe fiecare la audieri în mod individual, să trateze cazul discret şi eficient, aşa cum lucrează un stat de drept. Cine plăteşte, dacă fie şi numai unul dintre copiii traumatizaţi în felul acesta se dovedeşte a fi, totuşi, nevinovat? Toate familiile au dat şpagă? Cel mai probabil, nu. Atunci, nu-i poţi trata pe toţi ca pe o turmă”, scrie jurnalistul.

”În viaţă, câştigă ăla care are tupeu şi nesimţire, care-l calcă pe gât pe celălalt şi care fură fiindcă-i băiat deştept” – o filosofie existenţială profund incorectă practicată de victimele unei societăţi profund nedrepte.  Aici este lucrul cel mai grav. Şi să nu ne facem iluzii că se rezolvă odată cu cazul ”Dimitrie Bolintineanu”! Ovidiu Nahoi, jurnalist

”Preţul acestei acţiuni este imens”, îşi încheie Nahoi comentariul, susţinând că vor exista victime, nevinovaţi, şi ”cu greu se va mai putea vorbi atunci despre caracterul de exemplu public al pedepsei”.

Justiţie ”dusă în derizoriu”

Şi, apropos de concluziile diferite privind scandalul de la Bolintinteanu în funcţie de filtrul politic utilizat, remarcate de jurnalistul Ovidiu Nahoi, un alt blogger adevarul.ro, deputatul PSD Bogdan Diaconu susţine că ”imaginea autocarului încărcat cu elevi pentru audieri a dus ideea de justiţie în derizoriu”.

”Cred că am găsit soluţia pentru bacalaureat: arestarea tuturor elevilor şi desfăşurarea examenelor în închisori de maximă securitate. Iar ăia micii, de la capacitate, ar trebui izolaţi, la rândul lor, în şcoli de corecţie. Peste toate, încătuşarea şcolarilor de toate vârstele ar aduce în sfârşit siguranţa şi ordinea de care avem atâta nevoie”, scrie deputatul pe blogul său de pe adevarul.ro.

Cred că am găsit soluţia pentru bacalaureat: arestarea tuturor elevilor şi desfăşurarea examenelor în închisori de maximă securitate. Iar ăia micii, de la capacitate, ar trebui izolaţi, la rândul lor, în şcoli de corecţie. Peste toate, încătuşarea şcolarilor de toate vârstele ar aduce în sfârşit siguranţa şi ordinea de care avem atâta nevoie Bogdan Diaconu, deputat PSD

”Există o linie subţire între supraveghere şi teroare, între ordine şi exces de forţă. Care nu ar trebui depăşită. Imaginea autocarului încărcat cu elevi pentru audieri a dus ideea de justiţie în derizoriu. Şi aceasta pentru că orice fel de justiţie televizată se întoarce împotriva scopului pentru care avem legi. Iar justiţia cu toptanul face chiar mai rău, inducând ideea vinovăţiei colective. Dacă-i transformăm pe toţi elevii care dau bacalaureatul în infractori prezumtivi, la fel şi pe profesori, de unde vrem să mai vină respectul pentru educaţie?”, susţine Diaconu.

Despre ”Sindromul Bolintineanu” şi schimbarea sistemului

Pe de altă parte, profesorul Marian Staş scrie pe blogul său că sindromul „Bolintineanu” ar putea însemna începutul sfârşitului actualului sistem de educaţie, considerat învechit: „The Tipping Point”.

”În conştiinţa publică, vara 2013 va marca începutul necesarei despărţiri de sechelele comunistoide ale şcolii ca sistem în România. După oglinda necruţătoare a rezultatelor ultimilor trei ani de bacalaureat, care au dovedit în fapt falimentul public al stării curente din fibra profundă a învăţământului preuniversitar, testul roşu de turnesol a fost pecetluit, fără putinţă de tăgadă, într-un liceu de cartier din sectorul “care este" (...) – demers perfect justificat, în opinia mea, dată fiind gravitatea excepţională a sindromului, ca ameninţare directă la siguranţa naţională (absolvenţi inepţi ai şcolii de azi, posibili conducători inepţi ai României de mâine; am detaliat tema aici”, este de părere Staş.

Viesparul de impostură şi incompetenţă clădit pe interese, inclusiv politice, care nu au cea mai vagă tangenţă cu educaţia a fost expus brusc în lumina crudă a reflectoarelor publice Marian Staş, profesor

”Sunt 50 de ani de duplicitate comunistă şi încă 23 de ani de ape tulburi în societate şi în educaţie, adunaţi otrăvitor şi fără noimă în această clipă fatidică “Bolintineanu”, în care ineptocraţia şi-a etalat agresiv toată splendoarea sa letală. Răul este adânc, sistemic – poate mai profund decât ni-l putem imagina. Iar vindecarea – îndelungă, dureroasă, dar perfect posibilă. Acum e începutul sfârşitului unei lumi încremenite într-un proiect educaţional care şi-a împlinit de mult menirea şi are a merge, urgent, în adâncul istoriei. Şi tot acum e începutul ieşirii noastre din negare: România secolului XXI are nevoie de şcoala secolului XXI”, încheie Staş.

”Huiduim o clasă întreagă de profesori. Le punem într-o secundă eticheta de şpăgari”

Ramona Ursu, jurnalist Adevărul, remarcă, într-un articol de pe blogul său, care a atras peste 100 de comentarii din partea cititorilor, că ”România se bucură când îi e rău”, în loc să ne valorizăm şi să ”trecem cu fruntea sus” printr-un eveniment ca Bacalaureatul, ”să ne uităm la noi şi să fim mândri”.

Mă întreb, de câteva zile, dacă e posibil ca-n ţara asta să facem măcar o singură dată ceva de bun-simţ. Să trecem cu fruntea sus printr-un eveniment. Unul important. Unul care să ne atingă pe toţi, de la un capăt la altul. Ca Bacalaureatul, de exemplu. Ramona Ursu, Jurnalist Adevărul

”Mă întreb, de câteva zile, de ce, de fiecare dată, România se bucură când îi e rău. Facem circ naţional cu  „decâtul” ministrului Pricopie. Strigăm după demisii! Sărim în sus ca arşi şi huiduim o clasă întreagă de profesori. Le punem într-o secundă eticheta de şpăgari. Privim cu-n rânjet larg cum un dascăl e luat pe sus, ca interlopii, cu banii atârnându-i din buzunare. Ne amuzăm copios, cu ochii lipiţi de ecrane, privind o doamnă de la catedră care-şi dezbracă până la piele, în dansuri scabroase, elevii. Ne uităm la toate şi iar facem mişto”, scrie Ramona Ursu.