A murit inginerul Marius-Sabin Peculea, supranumit „părintele apei grele“

Inginerul Marius-Sabin Peculea, cel care și-a legat numele de studierea, experimentarea, proiectarea şi realizarea uzinei de apă grea, a murit la vârsta de 97 de ani.

Anunțul morții inginerului Marius-Sabin Peculea a fost făcut de Primăria Râmnicu Vâlcea. „Am primit vestea dureroasă a plecării dintre noi a academicianului Marius Sabin Peculea, Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea energeticii nucleare româneşti, pentru fondarea la Râmnicu Vâlcea a unei uzine pilot şi a unui institut de cercetări într-un domeniu de vârf al ştiinţei şi tehnicii româneşti, precum şi pentru recunoaşterea naţională şi internaţionala de care s-a bucurat municipiul nostru prin activităţile desfășurate de către domnia sa. Este un titlu care are în spate o îndelungată și laborioasă activitate științifică, recunoscută național și peste hotare, ce a făcut ca numele orașului nostru să fie astăzi similar cu cercetarea și inovația la cele mai înalte niveluri. Plecarea dintre noi a acestui mare om de știință, constructor de instituții, deschizător de drumuri și pedagog lasă un mare gol în comunitatea locală, iar lumea academică românească rămâne fără un reprezentant de o extraordinară valoare”, a scris primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău.

Marius-Sabin Peculea s-a născut la Cluj-Napoca, la 13 aprilie 1926. A efectuat studiile liceale la Cluj-Napoca, Sighişoara şi Sibiu, după care a urmat Şcoala Politehnică, Facultatea de Electromecanică din Timişoara.

În 1966 a susţinut teza de doctorat „Studiul termodinamic al coloanelor de separare, în flux continuu, cu trei fluide şi temperaturi diferite de reacţie”.

În 1974 a primit titlul de doctor docent. A fost asistent la Institutul de Mecanică din Cluj-Napoca.

În 1952, a înfiinţat Serviciul de Studii şi Proiectări în cadrul Uzinei Tehnofrig din Cluj-Napoca, pe care l-a şi condus. În 1959, a devenit cercetător la Institutul de Fizică Atomică din Cluj-Napoca şi a condus Laboratorul de Separări Izotopice, creat în 1963.

În 1970 a fost numit director al Uzinei G din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România, iar din 1971, a fost profesor la Institutul de Construcţii din Bucureşti, Catedra de Termodinamică Tehnică a Facultăţii de Instalaţii.

Şi-a legat numele de studierea, experimentarea, proiectarea şi realizarea uzinei de apă grea. 

Staţia pilot unde s-a obţinut pentru prima oară apă grea românească a fost amplasată în interiorul Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea. Se spune că locația Uzinei G, cum se numea obiectivul, ar fi fost aleasă chiar de Nicolae Ceauşescu.

„Energia nucleară m-a impresionat, este descoperirea în jurul căreia s-a dezvoltat întregul meu destin profesional. Eram elev de liceu, era război, am citit despre fisiunea uraniului şi despre căutările legate de utilizarea ei, doream să aflu totul despre aceste cercetări. Cunoştinţele produse de cercetare devin universale, dar pentru dezvoltarea societăţii gândeşti proiecte locale, iar eu am avut şansa de a fi pus în situaţia favorabilă de a produce apa grea, care a permis dezvoltarea industriei nucleare din România“, spunea ilustrul fizician într-un interviu acordat www.marketwatch.ro, în anul 2016.