80% dintre cazurile sociale "binecuvântate" de biserică vor primi bani de la stat

Deputaţii au adoptat marţi Legea privind parteneriatul între stat şi biserică, cu 254 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 5 abţineri. Legea prevede ca până la 80% din banii necesari proiectelor de asistenţă socială derulate de biserică să fie suportaţi de la bugetul de stat, restul de 20% fiind acoperit, de către biserică, prin donaţii şi sponsorizări.

Potrivit unui comunicat al deputatului PDL Raluca Turcan, obiectivul principal al legii este acela de a facilita implicarea Bisericii, alături de autorităţile locale şi de comunitate, în desfăşurarea unor activităţi din sfera asistenţei sociale.

Principiile care stau la baza finanţării activităţilor sunt: libera concurenţă, eficacitatea utilizării fondurilor publice, transparenţa, tratamentul egal, cofinanţarea - de minimum 20% din partea solicitanţilor - implicarea comunităţii. De asemenea, se va asigura participarea tuturor cultelor şi asociaţiilor şi fundaţiilor, arată comunicatul.

Prin implicarea Bisericii, se oferă o soluţie complementară de suport social, în condiţiile în care este cunoscut deficitul de resurse la bugetul de stat, mai ales pe fondul crizei economice, a declarat Raluca Turcan, preşedintele Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor.

Deputatul a precizat că iniţiativa, depusă de 90 de parlamentari democrat-liberali, prevede oferirea de sprijin unităţilor de cult pentru a furniza servicii de asistenţă socială.

Prin acest proiect, PDL răspunde direct dezbaterii despre reforma sistemului de asistenţă oferind o soluţie de dreapta, derivând firesc din doctrina sa creştină, prin implicarea autorităţilor locale şi a bisericii, a mai precizat Turcan.

Autorităţile administraţiile locale vor deveni parteneri la proiecte prin punerea la dispoziţie a terenurilor, clădirilor şi a unor sume de bani necesare derulării acţiunilor finanţate.

Sunt vizate următoarele categorii de persoane: copii aflaţi în dificultate, persoane adulte cu dizabilităţi, persoane vârstnice lipsite de venituri, fără susţinători legali, bolnavi sau greu deplasabile, ori cu dizabilităţi, care nu se pot întreţine singure, persoane care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale, familii sărace care, din cauza resurselor financiare şi materiale reduse, nu pot asigura o îngrijire şi o educaţie corespunzătoare copiilor, nu au acces la servicii de asistenţă medicală şi nu sunt cuprinse în sistemul de protecţie socială a statului.