22 iunie 1941: Primele confruntări aviatice cu Uniunea Sovietică
0Dacă în ceea ce priveşte trupele terestre, în vreme ce la radio se difuza „Marşul Basarabiei”, primii vor fi trecut în Basarabia spionii, cercetaşii în adâncime şi, nu în ultimul rând, pontonierii, abia la urmă grosul infanteriei, artileria şi celelalte, neîndoielnic, aviatorii au fost cei care, în noaptea de 21/22 iunie 1941, au primit cei dintâi misiunea de luptă. Iar dintre aceştia, la rândul lor, prioritate au avut cei
Aşa cum se preciza în articolul „Glorie mută”, publicat în numărul 1 din august 1941 al „Magazinului aeronautic”, piloţii de recunoaştere „nu fac picaje de sute de metri şi nici acrobaţii de degajare: materialul nu o permite şi nici misiunea nu o cere; observatorii nu au ocazia efectelor la ţintă şi nici satisfacţia unui rezultat imediat. (...) Dar pe ei se bizuie comandamentele superioare şi celelalte aviaţii, ei aduc ţintele. Din primele clipe ale războiului zeci de avioane informatoare au străbătut câmpul de luptă al inamicului. Aparate foto, carnete de notiţe şi hărţi, comunicate radio... Pândite şi vânate. Primul echipaj care a trecut Prutul în zorii lui 22 iunie a fost un astfel de avion. Şeful de escadrilă a ţinut să fie şeful primului echipaj. A pierit împreună cu observatorul, doborâţi de vânătoarea rusă. ...A murit glorios dar fără tresărirea noastră, nu doborâse avioane şi nu efectuase distrugeri, învăluit doar de tristeţea «băieţilor» şi a avioanelor escadrilei sale”.
Ce nume vor purta eroii aceştia vom afla ceva mai târziu, nu ca acum, când atâta le trebuie ofiţerilor însărcinaţi cu relaţiile publice să nu ofere presei orice informaţie legată de eroii căzuţi prin Afganistan, de exemplu. Astăzi, din sutele de mii de soldaţi care au trecut Prutul în acea noapte, mai exact în zorii acelei zile, foarte puţini mai trăiesc pentru a putea povesti. Şi fiind foarte tineri atunci, sigur că aveau funcţii militare foarte mici, cel mult comandanţi de companie. Iar dintre aviatorii pe care i-am auzit relatând odiseea acelei nopţi, deşi nu se mai află astăzi printre noi, cel mai interesant şi complet rămâne Sorin Tulea, unul dintre reporterii de front voluntari care a şi lăsat, de altfel, posterităţii o descriere a clipelor trăite atunci.
Citeşte mai multe pe historia.ro