Sistemul de educaţie din Franţa: cum arată şi câţi bani primeşte din PIB
0Sistemul de educaţie din Franţa a fost printre primele sisteme obligatorii organizate la nivel naţional din lumea modernă. Astăzi, în Franţa sunt peste 2,3 milioane de studenţi, iar bugetul pe care sistemul îl primeşte anual se ridică la 6,9 la sută din PIB.
Baza sistemului de educaţie din Franţa a fost realizată în timpul domniei lui Napoleon Bonaparte, însă adevărata reformă a fost făcută în urmă cu 130 de ani, în anii 1880, sub îndrumarea lui Jules Ferry, un avocat care a fost ministrul Educaţiei la vremea aceea.
Ferry a inventat şcoala modernă (l'école républicaine) obligându-i pe toţi copiii cu vârste cuprinse între 6-12 ani, atât băieţi cât şi fete, să meargă la şcoală. El a înfiinţat sistemul public de educaţie în Franţa, fără taxe, pentru toţi copiii cu o curriculă laică, adică fără ore de religie la şcoală. Înainte, o mare parte din educaţie se făcea în şcolile care aparţineu bisericii catolice, de către membrii ai clericului. În 1959, sistemul de educaţia din Franţa a fost reformat din nou, de către ministrul Jean Berthoin, învăţământul devenind obligatoriu pentru minorii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani.
Astăzi, toată programa educaţională franceză este reglementată de Ministerul Educaţiei (Ministère de l'Éducation nationale, de la Jeunesse et de la Vie associative). Ministrul actual al educaţiei este Vincent Peillon.
Sistemul de educaţie din Franţa se împarte în trei etape:
- Învăţământul primar (enseignement primaire);
- Învăţământul secundar (enseignement secondaire);
- Învăţământul superior (enseignement supérieur). Următoarele grade sunt recunoscute de Procesul Bologna (recunoaştere europeană, deci identice cu cele din România):
- Licenţă (Licence şi Licence Professionnelle)
- Master (Master recherche şi Master professionnel)
- Doctorat.
Organizarea şi numerotarea claselor în Franţa este diferită faţă de România. Învăţământul primar include doi ani facultativi de grădiniţă (école maternelle) şi cinci ani de şcoală generală. Dacă ar fi să comparăm cu şcoala românească, ar arăta astfel:
- clasa I: CP, cours préparatoire
- clasa a II-a: CE1, cours élémentaire 1
- clasa a III-a: CE2, cours élémentaire 2
- clasa a IV-a: CM1, cours moyen 1
- clasa a V-a: CM2, cours moyen 2
Învăţământul secundar include patru ani de gimnaziu (collège) şi trei ani de liceu (lycée). Dacă ar fi să facem o comparaţie cu sistemul educaţional românesc, ar arăta astfel:
Collège
- clasa a VI-a: sixième, 6e
- clasa a VII-a: cinquième, 5e
- clasa a VIII-a: quatrième, 4e
- clasa a IX-a: troisième, 3e
Lycée
- clasa a X-a: seconde, 2nde
- clasa a XI-a: première, 1ère
- clasa a XII-a: terminale
La francezi, Bacalaureatul are loc în două etape : întâi proba de limba franceză, la sfârşitul clasei a X- a (première), şi apoi celelalte materii, la sfârşitul clasei a XII-a (terminale).
Sistemul de notare în Franţa
Notele în Franţa se acordă de la 0 la 20, nota 20 fiind cea mai bună notă, însă profesorii nu obişnuiesc să o acorde. Începând cu nota 16 elevul are menţiunea maximă très bien, adică foarte bine. Nota minimă de trecere este nota 10.
În Franţa există mai mult de 65.000 de şcoli, dintre care aproximativ 15% (primare) şi 20% (secundare) sunt şcoli private.
Numărul total de elevi ajunge la 12 milioane, adică o cincime din populaţie, iar numărul de studenţi în Franţa se ridică la peste 2,3 milioane (cifre oficiale 2011).
În ceea ce priveşte bugetul Educaţiei, faţă de România, Ministerului Educaţiei Naţionale i se acordă între 6-7% din PIB, spre exemplu, în 2012 a avut un buget de 6,9% din PIB.
În ceea ce priveşte ierarhia sistemelor de educaţie din Franţa conform testelor PISA, rezultatele sistemului de învăţământ francez sunt în scădere faţă de cele altor state membre ale OCDE.
Pe aceeaşi temă:
Oficialii francezi propun înlocuirea notelor la şcoală cu o evaluare a competenţelor
ANALIZĂ Cum se predă Religia în alte ţări. De ce este interzisă în Franţa