Scandalul manualelor „unice“ ia amploare

Scandalul manualelor continuă în contextul în care, joi, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) a admis 20 din cele 27 de contestaţii depuse de editurile care au făcut manualele, ceea ce înseamnă că acestea au fost legitimate să conteste managementul defectuos al Ministerului Educaţiei.

Acest lucru, alăturat cu intenţia Ministrului Liviu Pop de a însărcina o singură editură, cea de stat, să se ocupe de editarea manualelor începând de anul următor i-a determinat pe editori, specialişti în Educaţie, dar şi alte voci din societatea civilă să se opună public ideii de a impune această editură în vederea realizării manualelor. Mai mult decât atât, cei mai mulţi dintre experţi critică în sine ideea monopolului unei singure edituri. 

Liviu Pop responsabilizează o editură pe care el însuşi a discreditat-o

În urmă cu aproape o săptămână, ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a anunţat că va adopta o măsură prin care va însărcina o singură editură, cea de stat - „Editura Didactică şi Pedagogică“, să se ocupe de realizarea manualelor. „Săptămâna viitoare vom veni cu un act normativ în Guvern în aşa fel încât să punem capăt acestei sarabande din ultimii cinci ani, Editura Didactică şi Pedagogică să preia integral editarea manualelor şcolare în aşa fel încât toţi elevii din România să beneficieze la timp de manuale”, declara ministrul Educaţiei la începutul unei şedinţe a Executivului.

Asta după ce tot el explica faptul că activitatea editurii este un eşec pe motiv că a accesat doar 5% din banii alocaţi pentru manuale.

O idee comunistă 

Cadre didactice atât din mediul preunivesitar şi universitar, cât şi alţi specialişti din mediul educaţional se arată îngrijoraţi de posibiltatea existenţei unui singur manual pentru fiecare materie în parte. „Guvernanţii care vor să introducă această măsură sunt nişte strigoi ai comunismului. Ideea de manual unic a existat doar în acea vreme. Domnul Pop nu pricepe un lucru şi-anume: competiţia aduce calitate“, a explicat Ştefan Vlaston, preşedintele Asociaţiei „Edu Cer“.

De aceeaşi părere este şi profesoara de Română Cristina Tunegaru. „Dacă ar exista un singur manual, atunci s-ar impune studierea anumitor texte. S-ar pune şi mai mult preţ pe comentarea şi memorarea de texte şi nu pe competenţele dobândite. Ideea de diversitate a textelor şi a abordărilor este bună. De asemenea, şi competiţia este binevenită“, a afirmat Cristina Tunegaru.

„Manuale puţine, dar bune“

„De mai bine de 25 de ani există pe piaţă ”manuale alternative”. Nu e nicio îndoială că e vorba aici de interese financiare grosolane. S-a ajuns şi la 13 variante de manuale pentru aceeaşi disciplină. În marea lor majoritate sunt proaste: cu greşeli de conţinut, cu o grafică bulversantă, cu ”exerciţii” fără noimă metodică şi pedagogică, Numai bune de speriat părinţii şi creat falsul elitism al copilului cocoşat de ghiozdanul-cel-de-12-kile“, a completat şi Oana Moraru, managerul unei şcoli private.