Preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti: Plagiatul, meteahnă universală; Percepţia românească, o problemă

Preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, Marian Popescu, a vorbit marţi, la Adevărul Live, despre plagiatul academic şi mecanismele de prevenţie, pe fondul revocării Consiliului Naţional de Etică.

Plagiatul n-a fost inventat în România. Cu problema acestui tip de furt intelectual se confruntă universităţi din toate colţurile lumii, susţine Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti. În condiţiile inflaţiei de doctorate ale unor celebri demnitari români fără vreo propensiune evidentă către cercetare, preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii atrage atenţia că diferenţa dintre percepţia plagiatului în societatea românească şi percepţia plagiatului în străinătate este doar o chestiune strict temporală. Practic, noi am realizat că se plagiază doctorate în universităţile româneşti abia în 2012, când a ieşit la iveală cazul fostului premier Victor Ponta, acuzat că a plagiat teza sa de doctorat „Curtea Penală Internaţională“, susţinută la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti acum aproape 15 ani. „Marile universităţi din lume au aceleaşi probleme ca şi noi. Nimeni nu trebuie să creadă că plagiatul academic poate fi înlăturat cu totul. Furtul ţine de natura umană“, a spus Marian Popescu.

Consiliul Naţional de Etică, revocat de ministrul Educaţiei

Odată cu mediatizarea cazului Ponta, au început să iasă la iveală tot mai multe situaţii de demnitari prinşi cu tezele de doctorat plagiate, de la Olguţa Vasilescu până la Gabriel Oprea şi mai nou la Petre Tobă, ministrul de Interne din cabinetul premierului Dacian Cioloş.

Săptămâna trecută, ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, a revocat Consiliul Naţional de Etică, instituţia care practic i-a scăpat pe Oprea şi Ponta de ştampila oficială de plagiatori, şi vrea să pună în loc un mecanism pe care Ministerul Educaţiei îl dezvoltă în momentul de faţă.

„În ceea ce priveşte numirea acelor persoane în Consiliul Naţional de Etică, îmi scapă, nu ştiu cum au ajuns pe acolo, dar ştiu ce au făcut, iar ce au făcut nu le-a făcut cinste. Nu poţi să păcăleşti pe toată lumea atât de mult timp cu aceeaşi chestiune, nu se poate, şi anume că nu vrei să vezi că zeci de pagini sunt copiate ilicit din autori care nu sunt declaraţi la biografie. Acesta este furt pe faţă, iar un Consiliu Naţional de Etică nu a văzut asta, ci a văzut că citarea este corectă. Ce face un Consiliu Naţional de Etică în acest caz? Spunea cineva că ei nu au greşit, ci au respectat ordinele unui partid. Aici nu mă pricep, dar dacă se creează în opinia publică ideea că şi un Consiliu Naţional de Etică se comportă aşa, nu mai ştii ce să mai crezi“, a explicat Marian Popescu care este opinia lui despre decizia Consiliului Naţional de Etică de a spăla practic numele fostului premier Victor Ponta.

Profesorul susţine că în cazul plagiatului trebuie tras la răspundere nu numai autorul, ci şi coordonatorii şi evaluatorii, care nu au văzut sau nu au raportat cazul de plagiat. „În aceste condiţii se pune insistent problema că nu numai doctorandul poate fi culpabil pentru plagiat, acolo au mai fost şi alţi oameni“, a spus Popescu. Atrage atenţia însă că opinia publică nu realizează că plagiatele demnitarilor sunt foarte puţine în raport cu un posibil număr mai mare de doctorate plagiate de care nu se ştie.

De ce vor demnitarii neapărat un doctorat

Lucrarea de doctorat este în primul o lucrare de cercetare, spune Marian Popescu, iar de o astfel de lucrare nu are nevoie oricine ci doar cei care urmăresc o carieră în cercetare. „Titlul de doctor aduce nişte beneficii materiale, dar mai ales beneficii de imagine. Este un fel de pavăză aurită pe care o pun în faţă «Atenţie, sunt doctor!». În Germania, oamenilor le place să li se spună doctor, dar acolo se ia foarte greu acest titlu. Lumea vorbeşte acum de plagiat, a aflat un cuvânt, eu l-am numit plagiorat – doctoratul plagiat. Este exasperant să vezi că se crede că problema este plagiatul demnitarilor. Nu asta este problema. Pare surprinzător, dar nu asta este problema. Problema este să reconsiderăm statutul educaţiei în societatea românească”, a spus Popescu.

Plagiatul, lecţie învăţată din preuniversitar

În privinţa deprinderii de a copia, de a reproduce informaţie, cine nu a învăţat pe de rost comentarii ale altor autori pentru lucrările de la limba română din liceu? Sau pentru Bac? De aici începe practic problema, semnalează Marian Popescu. „Fenomenul este mai profund, ţine de o cultură a copiatului. Părerea mea este că ar trebui să revedem admiterea de la liceu la universitate”, a spus el. Practic, educaţia despre etică începe abia din facultate, când tinerii au deja deprinderea superficială a reproducerii unor cantităţi mari şi nefolositoare de informaţii. 

Prestigiul, mână în mână cu vechimea

Popescu nu a vrut să comenteze mai departe despre care ar putea fi mecanismul care va înlocui Consiliul Naţional de Etică, însă a atras atenţia că nu putem importa pur şi simplu un sistem din afară, lucru pe care România îl face de când a devenit stat întreg. „Societatea are un tipic al ei de care trebuie ţinut cont în momentul în care încercăm să formulăm un sistem nou. În primul şi în primul rând, noi nu avem tradiţia universitară de aproape 1.000 de ani a Marii Britanii, deci nu putem spera ca universităţile româneşti, care şi aşa nu figurează în primele 500 din lume în niciun top internaţional, să ajungă din urmă instituţii prestigioase precum Oxford şi Cambridge. Putem spera însă să realizăm un sistem mai corect, echitabil şi care să crească renumele şi respectul faţă de universităţile româneşti”, a conchis Popescu. ;

Cine este Marian Popescu

Marian Popescu este preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti din 2012. El este, de asemenea, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC), unde predă „Prezentarea şi Vorbirea în Public”, „Tehnici de comunicare publică” şi „Jurnalism şi Artele Spectacolului”, printre altele. Este doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti şi profesor asociat la şcoala doctorală a Facultăţii de Teatru şi Televiziune de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Pasiunea lui Marian Popescu este arta teatrală şi în zona aceasta s-a dezvoltat academic. De altfel, majoritatea publicaţiilor sale sunt despre domeniul teatrului. În activitatea sa de preşedinte al Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti s-a remarcat prin faptul că, în toţi aceşti ani, nu s-a abţinut niciodată din a demasca public cazurile de plagiat sesizate, lucru pe care l-a făcut şi în nume propriu.