De ce nu mai avem profesori. Specialist în educație: „Au nevoie de condiții de muncă și un statut reabilitat”. Ce se întâmplă în alte țări

Raportul OCDE „Education Policy Outlook 2024”, dat recent publicității, prezintă măsurile pe care statele lumii le-au luat pentru a preveni deficitul de cadre didactice din școli. Raportându-ne la situația din România, diferența dintre politicile educaționale implementate în țările din vest și cele de la noi este atât de mare încât se poate măsura în ani lumină. Doi experți în educație au comentat pentru „Adevărul” starea în care se regăsește învățământul românesc. De ce fug studenții de catedră? Este o întrebare cu foarte multe răspunsuri. Din fericire, există și soluții salvatoare.

Anglia, America, Australia, Portugalia, Austria sunt doar câteva dintre țările care au încercat să atragă absolvenții spre învățământ, în detrimentul altor domenii, de altfel foarte atractive.

În unele țări au fost implementate anumite măsuri financiare pentru intrarea în profesie. În Anglia, de exemplu, studenții primesc burse de până la 30.000 de lire sterline dacă parcurg programe de formare inițială pentru a deveni profesori de Fizică, Matematică, Informatică sau Chimie. Apoi, tot aici sunt oferite plăți suplimentare de până la 6.000 de lire pentru profesorii aflați la început de drum și care aleg să lucreze în școli defavorizate.

În SUA există, de asemenea, scheme de sprijin financiar pentru studenții care parcurg anumite programe de formare a profesorilor. Și în Australia sunt acordate burse care îi susțin pe studenți să predea în școlile publice sau în centre de educație timpurie, pentru o perioadă egală cu cea a studiilor urmate. Aceste țări, dar nu numai ele, au implementat și programe prin care încearcă atragerea în cariera didactică a profesorilor care au părăsit sistemul.  În Australia a fost implementată o inițiativă care le permite studenților aflați în ultimul an de pregătire pentru cariera didactică să lucreze ca profesori, cu responsabilități limitate, iar în Portugalia, profesorii universitari se pot angaja inclusiv în școli și licee.  Austria le oferă persoanelor care doresc o schimbare în carieră posibilitatea de a se angaja în educația timpurie, dar și în învățământul primar, gimnazial și liceal. De obicei, este vorba despre angajați din sectorul privat sau din cercetare, care pot preda materii în învățământul general. 

Concluzia este că deficitul de cadre didactice care se resimte la nivel global poate fi combătut prin politici eficiente, bine gândite, care chiar funcționează. Și printr-un buget pe care guvernele îl alocă cu prioritate educației. 

Profesoratul, meseria care nu mai este brățară de aur

Făcând o comparație cu ce se întâmplă în afară, România se află la ani lumină distanță. Studenții nu sunt atrași de meseria de dascăl din motive financiare, care țin de condițiile de muncă, dar și de un statut pierdut, consideră specialiții pe care „Adevărul” i-a consulat. 

„Când te afli la început de carieră, ai nevoie de ajutor, de sprijin. Mă refer, în primul rând, la partea financiară”, explică profesorul Marius Perianu, directorul Colegiului Național „Ion Minulescu” din Slatina și antrenorul lotului olimpic de juniori la Matematică. „Studenții care ies de pe băncile facultăților, în loc să se îndrepte către învățământ, aleg alte drumuri, alte meserii mult mai satisfăcătoare din acest punct de vedere. Noi ne confruntăm cu un deficit de personal, mai ales în ceea ce privește profesorii de științe reale. La Matematică, încă mai rezistăm, deși suntem pe muchie de cuțit, dar dacă mă gândesc la Fizică sau Chimie, acolo situația este dezastruoasă”, continuă dascălul. De ce am ajuns aici? În primul rând, pentru că facultățile sunt grele și nu oricine se duce acolo. Apoi, ca să ai profesori buni, trebuie ca aceștia să fi fost niște studenți buni. Iar un student bun a fost, în primul rând, un elev de liceu bun. „Însă, acești copii se gândesc în perspectivă, la ce îi așteaptă după ce termină facultatea. Și este absolut normal să aleagă un domeniu unde se plătește mai bine. Prin urmare, dacă statul vrea să atragă tineri bine pregătiți la catedră, ca și viitori profesori, trebuie să le ofere un ajutor financiar. Măcar la început de carieră tinerii să primească o bursă care să le rotunjească veniturile. Căci, debutanții au salarii mici, neatractive. Un stimulent condiționat, desigur, pe criterii de performanță”, consideră Marius Perianu. 

Dascăl: „Debutanții au nevoie de susținere din partea colegilor de cancelarie”

Dascălul se referă și la condițiile de muncă ale profesorilor care predau mai ales în zona rurală: „Mă refer la acele catedre fracționate, care nu se pot forma decât dacă se unesc patru, poate chiar cinci școli. La Chimie, de exemplu, în gimnaziu ai două ore la clasa a VII-a și două ore la clasa a VIII-a. Și atât. Ca să existe o catedră cu 18 ore trebuie să se adune mai multe școli. Ori, să fim serioși, câți dintre profesori sunt dispuși să alerge prin patru, cinci  școli?”

Claudia Orășanu, directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani, completează ideea spunând că tinerii care intră în învățământ au nevoie să fie susținuți nu numai financiar, ci și moral chiar de către colegii de cancelarie: „Și pentru ei școala trebuie să fie terenul acela fertil care să le permită să crească frumos, să se dezvolte. Pentru acești oameni aflați la început de carieră contează enorm să fie văzuți, apreciați, recunoscuți de conducerea școlilor, dar și de către colegi. Fie fie primiți în rândul lor cu tot dragul, cu toată deschiderea. Însă, mulți dintre ei se lovesc, din păcate, de tot felul de prejudecăți și mentalități învechite. Sunt profesori, colegi de-ai lor, care îi resping. Și nu ar trebui să se întâmple asta. Dimpotrivă”. 

Birocrația îngroapă orice dorință a tinerilor de a profesa în Educație

Un alt motiv pentru care studenții fug de catedră îl reprezintă, în opinia profesorului Marius Perianu, birocrația stufoasă în care este îngropat sistemul de învățământ: „Profesorii sunt îngropați în hârtii, acte, documente peste documente. E un cumul de responsabilități dincolo de prestația lor în fața elevilor. Munca unui dascăl nu s-a terminat după ce acesta a ieșit din clasă. Prin urmare, debirocratizarea sistemului ar fi un pas înainte către atragerea tinerilor studenți către sistemul de învățământ. Să fie lăsați să-și facă meseria pentru care s-au pregătit și să fie degrevați de tot ce înseamnă birocrație”, consideră directorul Colegiului „Ion Minulescu” din Slatina. Cu o soluție în acest sens vine prof. Claudia Orășanu, care militează pentru extinderea digitalizării sitemului. „Tinerii rezonează când vine vorba despre eficientizarea muncii, tehnică, tehnologie, digitalizare. Îi vom atrage în sistem dacă le vom oferi transparență și eficiență. Să le fie lor cât mai ușor să intre în sala de clasă și să-și facă treaba. Însă, de multe ori, m-am confruntat cu profesori din generațiile mai vechi, dascăli care sunt împotriva catalogului digital, de exemplu, iar această mentalitate nu ne face deloc bine”. 

Statutul dascălilor, o aură care pălește până la dispariție

Tinerii se feresc să intre în învățământ și din cauza statutului social pe care profesorii, de-a lungul anilor, l-au pierdut. „Această aură s-a erodat cumva și natural. Profesorii de un anumit calibru au ieșit la pensie, au fost înlocuiți de alții care, însă, încă de la început nu au mai avut parte de respectul celor din jur. Înainte, statutul profesorului era unul foarte ridicat. Acum, dacă intri în sistem, va trebui să lupți teribil să convingi că ești bun, calificat, profesionist. Iar tinerii sunt, din păcate, priviți cu neîncredere, cu scepticism mai ales de către părinții elevilor. Pe motiv de lipsă de experiență”, explică prof. Marius Perianu.

Pe de altă parte, chiar și un profesor foarte bun are, de multe ori, dificultăți în a capta atenția copiilor. Trebuie, efectiv, să știe cum să-i smulgă din telefoane, jocuri, rețele sociale etc. Însă, societatea evoluează, iar odată cu ea ar trebui să evolueze și dascălii, să țină pasul cu timpurile. „Ori, nu toți sunt capabili de un astfel de efort”, consideră profesorul.  Părinții, mai spune dascălul, pun și ei o presiune foarte mare pe sistemul de evaluare, pe care, de multe ori, îl contestă. Motivul? „Acum notele contează, mediile deschid copiilor ușa unor facultăți mai bune sau mai puțin bune”. 

„De ce și-a pierdut profesorul statutul? E simplu. Pentru că nu mai deține el întreaga informație”, punctează și prof. Claudia Orășanu. „El era respectat atunci când toată informația era la el. Când te duceai la școală și profesorul îți spunea cum e în lume și la geografie și la istorie și așa mai departe. Astăzi, informația e în telefon. La un click distanță”, arată dascălul. Acest fenomen se observă și într-un context în care mulți profesori au rămas blocați în metode de predare învechite: „Sunt blocați în aceeași paradigmă de livrare a informației de pe timpuri. Automat, și-au pierdut respectul în fața elevilor care nu mai au interes să-i asculte”. 

Prin urmare, dacă s-ar dori, în România s-ar putea face multe lucruri mărunte dar bune, care să nu necesite eforturi financiare uriașe, dar care să schimbe acest sistem blocat în paradigme comuniste, învechit și prăfuit de zeci de ani, mai consideră cei doi experți în educație.