Cum trebuie privite Evaluările la clasele mici. Specialist: „Ca pe o vizită la medic, nu ca pe una la tribunal"

Evaluările Națioale de la finalul clasei a II-a și a IV-a s-au terminat de curând, iar la clasa a VI-a urmează să se desfășoare. Cu toate acestea, se comunică prea puțin despre scopul real al acestor testări. Deși au fost gândite ca instrumente de diagnoză pentru sistemul de educație, în practică ele sunt adesea percepute diferit. Astfel, în loc să ajute elevii, devin sursă de stres. Cu o mai bună implementare, aceste testări ar putea avea avantaje pe trei paliere, spun experții: la nivel de clasă, de școală și de sistem. 

Pentru Gabi Bartic, specialist în Educație, cheia problemei este reprezentată de felul în care sunt explicate și înțelese Evaluările Naționale de la clasele a a II-a, a IV-a și a VI-a, pe care elevii le dau, dar nu toți știu de ce:

"Ele trebuie privite ca pe o vizită la medic, nu ca pe una la tribunal. Mergi la medic ca să știi cum ești, nu ca să fii judecat. Aceste Evaluări nu repartizează copilul nicăieri, nu îi certifică nimic, nu îi închide sau deschide nicio ușă. E momentul în care sistemul întreabă: cum merge învățarea? Pe unde avem nevoie de ajutor?. Problema e că noi n-am spus niciodată asta coerent — copilului, părintelui, învățătorului. Fără povestea asta, orice test devine amenințare. Stresul nu vine din test, vine din absența unui cadru narativ în jurul lui"

În metodologie, este subliniat, de asemenea, rolul formativ al acestor evaluări. Practic, rezultatele pot fi folosite pentru a afla în ce punct se află elevii, unde au nevoie de sprijin și pentru adaptarea metodelor de predare.

,,Extinderea, prin testare a competențelor evaluate, în direcția noii logici a învățării (...) va furniza date, informații obiective atât profesorilor de la clasă, cât și unității de învățământ, fundamentând feedbackul personalizat către elev, către părinte și către comunitatea educațională", subliniază Ministerul Educației. 

Testările nu influnețează mediile, nu se trec în catalog și nu au nicio miză de ierarhizare. 

Diagnostic bun pe hârtie, dar neutilizat în practică

Dacă la nivel de intenție, evaluările sunt utile, la nivel de implementare lucrurile stau diferit. Gabi Bartic susține că dacă rolul de diagnostic nu a funcționat până acum în practică:

"Ideea inițială este una bună și exprimă o normalitate a unui sistem educațional sănătos. Finalizarea, aproape inexistentă. Rezultatele au ajuns în rapoarte, rapoartele au ajuns în sertare. Foarte puține școli au știut ce să facă cu ele concret: ce copil are nevoie de ce intervenție, ce profesor are nevoie de ce sprijin, ce tendință națională ar trebui să schimbe ceva în politica educațională".

Nu din lipsă de interes, evidențiază Gabi Bartic, ci "pentru că nimeni nu i-a pregătit și echipat să citească, înțeleagă și folosească date. Un sistem care nu are cultura utilizării datelor nu poate valida un instrument de diagnostic, oricât de bun ar fi acesta".

Sunt sau nu aceste testări adaptate vârstei?

De anul acesta, testările cuprind itemi de tip PISA, iar compentețele evaluate au fost extinse, pentru o relevanță mai mare. Numai că numărul subiectelor a fost prea mare, spun unii dintre profesori. 

"Evaluare Națională, matematică, clasa a IV a - o cursă contracronometru de 60 de minute prin 20 de itemi, mulți cu grad mediu-ridicat de dificultate. Un calcul simplu: 3 min/cerință. Din acest timp scădem câteva minute de scriere a datelor de identificare și a corecturii finale. Apoi, matematica presupune și ciornă de lucru. Le dăm timp copiilor și pentru încercări, pentru gândire? Ce urmărim, de fapt? Sunt curioasă dacă pentru fiecare item, în redactare, s-a alocat, estimativ, un timp. Așa aș proceda: adun timpii parțiali și ajung la un timp de lucru adaptat corect conținutului", a scris pe Facebook învățătoarea Coziana Zaharia. 

Și la clasa a VI-a, unde testările nu au avut loc încă, modelele oficiale publicate pe site-ul Ministerului Educației indică 20 de cerințe cu un grad de complexitate și mai mare decât la clasa a IV-a. Timpul de rezolvare este tot de 60 de minute. 

Am putea renunța la aceste evaluări?

Gabi Bartic spune că nu pentru cǎ pot fi utile, dar cu o condiție: să știm ce facem cu ce aflăm. 

"Problema nu e că testăm. Problema e că testăm și apoi ne uităm în altă parte. Or, testatul de dragul testatului și al anxietăților colective nu face decât să crească anxietatea".

Agregate la nivel național și bine citite, datele obținute în urma evaluărilor sunt aur pe mai multe paliere, e de părere Gabi Bartic:

"La nivel de clasă: învățătorul sau profesorii primesc un profil pe elev, iar astfel știu concret — acest copil are nevoie de mai mult la înțelegerea textului, celălalt la raționament numeric — și acționează înainte să fie prea târziu.

La nivel de școală: directorul vede unde sunt punctele slabe sistematice și poate cere sprijin metodologic sau poate redistribui resurse.

La nivel de sistem: ministerul și ISJ-urile văd harta reală a învățării în România sau în județ și pot lua decizii bazate pe date, nu pe impresii."

Pentru a ajunge la astfel de rezultate e nevoie de trei lucruri, spune experta: ,,formare pentru utilizarea datelor, timp alocat în școală pentru această analiză, și voință instituțională să acționezi pe baza a ceea ce afli — chiar dacă ce afli e inconfortabil".