Analiză Coșmarul notelor de la final de an. Cum se naște anxietatea la vârste fragede

Pe 19 iunie se încheie anul școlar, dar până atunci urmează o perioadă aglomerată pentru copii: săptămâni pline de teste, evaluări, sumative și ascultări. Acestea vin la pachet cu o serie de emoții uneori dificil de gestionat. Am stat de vorbă cu psihologul Dorina Stamate despre ce se petrece în mintea și în sufletul unui copil în această perioadă, despre cum arată anxietatea de performanță la vârste fragede și despre ce pot face părinții concret, simplu și fără să pună și mai multă presiune pe umerii mici ai copiilor lor.

Există un paradox odată ce devenim adulți: putem tinde să fim critici la adresa copiilor, uitând ceea ce simțeam atunci când eram de vâsta lor, cum era să așteptăm un test important sau să fim ascultați la Mate ori Română, foaia goală de examen și toate emoțiile care ne cuprindeau. 

Iar acum, când ne gândim la școală, ne raportăm adeseori la materii, la ore, la teme. Rareori ne oprim să ne întrebăm ce simte un copil în fiecare zi când intră pe poarta unității de învățământ. Psihologul Dorina Stamate ne propune o schimbare de perspectivă:

Școala este, pentru un copil, un întreg univers. Este locul unde învață nu doar Matematică sau Română, ci și cum să se descurce între oameni, cum să facă față eșecului, cum să se compare cu ceilalți. Iar toate astea vin cu un bagaj emoțional destul de greu, pe care noi, adulții, îl uităm adesea pentru că l-am împachetat adânc în memorie.

Această uitare colectivă a adulților are consecințe. Când nu ne mai amintim cum era să fim în locul copilului, riscăm să minimizăm ceea ce trăiește el, să tratăm superficial emoții care, pentru el, sunt cât se poate de reale și de intense.

,,Una dintre cele mai frecvente provocări este anxietatea de performanță – acea teamă surdă de a nu fi „destul de bun”. Copilul simte că este judecat în permanență: de profesor, de colegi, uneori chiar de propria familie", explică psihologul. 

La aceasta se adaugă presiunea socială, dorința de a fi plăcut și acceptat sau de a nu ieși în evidență în mod negativ.Dorina Stamate aduce în discuție și o emoție foarte dificil de gestionat:

Mulți copii trăiesc și un sentiment de rușine atunci când greșesc în fața clasei sau primesc o critică aspră – iar rușinea, spre deosebire de vină, nu spune „am greșit”, ci spune „eu sunt greșit”, ceea ce este mult mai dureros.

În continuarea listei de provocări se află și epuizarea, adesea trecută cu vederea pentru că nu o recunoaștem la copii la fel de ușor cum o recunoaștem la adulți. „Un copil cu școală, teme și activități extra simte uneori exact ce simte un adult suprasolicitat – doar că nu are cuvintele să o exprime", atrage atenția psihologul. 

Cum îi putem ajuta pe copil înainte de teste. ,,Un copil liniștit este cel care știe că, indiferent ce se întâmplă, acasă îl așteaptă siguranța, nu judecata."

Înainte de teste, apar și anxietatea și teama în rândul copiilor. Iar mulți părinți se întreabă cum se procedeze. Dorina Stamate oferă un punct de plecare:

„Primul și cel mai important lucru pe care îl putem face este să normalizăm emoția. Să îi spunem copilului că este absolut firesc să fie emoționat înainte de ceva important, că și noi simțim asta, că emoția nu înseamnă că nu este pregătit. Această simplă validare face o diferență uriașă, pentru că îi transmite că nu este ceva în neregulă cu el."

Există apoi o serie de instrumente practice. Respirația conștientă – câteva respirații lente și adânci făcute chiar înainte de test – reduce nivelul de stres în mod real, prin mecanisme fiziologice demonstrate. „Nu este doar un clișeu", subliniază psihologul.

Și cuvintele pe care le spun părinții sau cei apropiați, care îl cresc pe copil, au o mare importanță. Dorina Stamate explică:

Cuvintele pe care le alegem au o greutate pe care uneori o subestimăm. În loc de <<Sper să iei notă mare>>, mai bine <<Ai învățat, acum dă tot ce poți.>> Un copil liniștit nu este cel care nu simte nimic – ci cel care știe că, indiferent ce se întâmplă, acasă îl așteaptă siguranța, nu judecata.

Sfaturi pentru ziua de dinaintea testului

Ziua de dinaintea unui test este adeseori cea mai stresantă pentru copii. Am cerut psihologului câteva recomandări pentru copii. Dorina Stamate propune o abordare care s-ar putea să surprindă: mai puțin poate însemna de fapt mai mult.

Ziua de dinaintea unui test ar trebui să arate mai simplu decât își imaginează majoritatea. În primul rând, să închidă cartea la timp – o recapitulare scurtă este utilă, dar seara aparține odihnei, nu panicii de ultim moment.

Memoria de lungă durată se consolidează în timpul somnului – ceea ce înseamnă că un copil odihnit va performa mai bine decât unul care a stat treaz până la miezul nopții trecând prin fișe.

Al doilea sfat al psihologului este  să facă ceva care îl bucură cu adevărat.: „Un joc, o plimbare, un film, pentru că un creier relaxat consolidează informația mult mai bine decât unul încordat.”

Și al treilea sfat, cel mai simplu și, poate, cel mai profund dintre toate:

Să vorbească cu cineva drag, nu neapărat despre test, ci pur și simplu să se conecteze, pentru că această conexiune calmează sistemul nervos mai eficient decât orice tehnică.

Pentru părinți, recomandările  cer, fiecare în felul său, câte un pic de curaj. Prima: să nu transfere propria anxietate. „Un copil simte exact ce simte părintele, chiar dacă nu se spune nimic", avertizează psihologul. 

Și, poate cel mai important:

Să fie prezent emoțional, nu doar logistic. Copilul nu are nevoie de un manager de performanță. Are nevoie de un părinte lângă care să se simtă în siguranță, indiferent ce notă aduce acasă.

Cum îi determinăm pe copii să învețe, dar fără să punem presiune

,,Aceasta este probabil cea mai delicata balanta in parenting, si multe familii se lupta cu ea zilnic", spune psihologul. Motivația nu se obține însă niciodată prin presiune, atrage atenția:  

,,Secretul stă în tipul de mesaj pe care îl transmitem, adesea fără să ne dăm seama. Presiunea suplimentară vine de obicei din fraze aparent inocente de genul <<Dacă nu înveți, nu ajungi nimeni>>  sau <<Uită-te la colegul tău cum ia note.>> Motivația reală vine dintr-un loc complet diferit: din curiozitate, din bucurie, din sentimentul că ceea ce înveți are sens."

Dorina Stamate propune câteva schimbări de abordare care pot transforma radical atmosfera din jurul temelor și al învățatului:

Să lași copilul să aibă un cuvânt de spus despre cum și când învață, în limite rezonabile, pentru că autonomia naște responsabilitate. Și, poate cel mai important, să celebrezi efortul, nu doar rezultatul. <<Ai muncit mult pentru asta>> valorează mai mult decât <<Bravo, ai luat 10>>, pentru că îi spune copilului că procesul contează, nu doar performanța finală. Copiii care învață din plăcere sunt, de cele mai multe ori, copiii cărora cineva le-a arătat că a ști ceva este în sine o bucurie.

Distincția între efort și rezultat este fundamentul a ceea ce psihologii numesc „growth mindset", mentalitatea de creștere: convingerea că abilitățile nu sunt fixe, că se pot dezvolta prin muncă și perseverență. 

Nota nu reprezintă copilul. De ce această lecție contează pentru toată viața

,,Notele sunt un termometru – și ca orice termometru, pot fi uneori inexacte, influențate de o zi proastă, de o anxietate mare, de felul în care a fost formulat subiectul. Cunoștințele însă rămân, se sedimentează, construiesc ceva durabil. Când un copil învață că valoarea lui nu stă într-un număr dintr-un catalog, i se dă un dar enorm pentru viața adultă", explică psihologul. 

Dorina Stamate spune că există o conexiune directă între modul în care suntem învățați să ne raportăm la note în copilărie și tiparul emoțional al adultului de mai târziu:

,,Adulții anxioși, perfecționiști, care nu suportă eșecul și se prăbușesc la prima dificultate, sunt adesea copiii care au crescut cu mesajul că nota egalează valoarea personală. A-i spune unui copil că contează să înțeleagă, nu să ia 10, îl învață să nu se definească prin performanță, să caute înțelegerea profundă în locul drilului mecanic și să aibă o relație sănătoasă cu propriile limite. În terapie, unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le vedem la un adult este tocmai această capacitate de a greși și de a o lua de la capăt fără să se distrugă pe sine. Iar acea capacitate se construiește din copilărie, în felul în care vorbim despre școală și despre eșec."