Analiză ILO: Ucenicia, între capcana exploatării şi un început de carieră

Ucenicia poate oferi tinerilor o experienţă de muncă valoroasă, dar pe măsură ce este utilizată pe scară largă creşte şi riscul abuzurilor din partea patronilor, mai ales în timpul schimbărilor economice, susţin experţii Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO).

Cu o rată a şomajului în rândul tinerilor atingând niveluri dramatice, stagiile de practică au devenit destul de comune în statele dezvoltate.

Însă, o dată cu ele s-a intensificat şi controversa privind rolul acestora: forţă de muncă ieftină pentru patroni sau experienţă necesară pentru absolvenţi, arată o analiză publicată de Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO).

Internshipurile sunt adesea considerate o bună modalitate pentru tineri de a acumula experienţă de muncă preţioasă şi de a putea intra mai uşor pe piaţa muncii.

Importanţa lor a crescut vertiginos în condiţiile în care absolvenţilor le e din ce în ce mai greu să găsească un loc de muncă, însă în ultimul timp numărul abuzurilor raportate a dus la concepţia generală că sunt de fapt o sursă de muncă ieftină sau chiar gratuită.

„Obiectivul principal al stagiilor de practică este de a oferi experienţă pentru cei tineri, care de altfel sunt prinşi adesea în situaţia în care nu-şi găsesc un prim loc de muncă, tocmai pentru că nu au experienţă“, explică Gianni Rosas, coordonatorul Programului ILO de Angajare a Tinerilor.

Stagiile plătite versus cele neplătite

Câteva guverne au emis legi împotriva exploatării internilor, dar folosirea inadecvată a uceniciei s-a extins în ultimii ani, mai ales în ţările lovite dur de criza globală, iar tinerii vorbesc în mod constant despre grijile lor în acest sens. 

„Stagiile de practică ar trebui să aibă întotdeauna o componentă de training, dat fiind că asta reprezintă ele în principal. Dacă internilor li se atribuie aceleaşi sarcini ca angajaţilor cu normă întreagă, poate fi considerată o formă de angajare voalată, motiv pentru care cazul respectiv ajunge în faţa instanţelor“, a mai adăugat Rosas.

În SUA, legislaţia prevede că stagiile de practică din sectorul privat sunt în general văzute ca locuri de muncă, plătite. Însă, şi cele neplătite sunt legale în anumite cazuri: dacă au componentă principală de training, nu prevăd înlocuirea angajaţilor obişnuiţi cu ucenici, iar angajatorul nu are parte de avantaje imediate.

În schimb, în Franţa internii nu au drept legal la salariu, dar li se poate oferi un bonus dacă stagiul de practică se prelungeşte la mai mult de două luni în acelaşi an academic, în baza unei legi din 2011.

Aceştia nu pot avea sarcini specifice angajaţilor permanenţi, ci trebuie să aibă parte de training. Totuşi, experţii ILO susţin că legile sunt greu de aplicat şi nu se respectă întotdeauna.

Ucenici de meserie, un risc pe termen lung

O altă problemă care a devenit proeminentă este aceea a ucenicilor „profesionişti“ - tineri care nu-şi pot găsi un serviciu şi rămân blocaţi într-un cerc vicios al stagiilor de practică.

Un studiu recent realizat de Asociaţia Naţională a Colegiilor şi Angajatorilor (ANCA) a descoperit că 60% dintre absolvenţii universităţilor care au avut parte de un stagiu de practică plătit au avut parte de cel puţin o ofertă de muncă, comparat cu 36% dintre cei care nu au avut nicio experienţă de internship.