Washington Post: Ameninţarea atacului american, un mod de a influenţa politica Damascului?

Ar fi greşit să nu fie luată în considerare o potenţială decizie a Sirie de a plasa armamentul chimic pe care îl deţine sub controlul comunităţii internaţionale- o posibilitate care a apărut subit luni, când un comentariu spontan al Secretarului de Stat John Kerry a fost folosit ca oportunitate de Rusia, anunţă un editorial Washington Post.

Conform jurnaliştilor americani, ar fi la fel de naiv să uităm că regimul preşedintelui Bashar al-Assad a folosit şi în trecut propuneri diplomatice pentru a opri sau a amâna o eventuală intervenţie internaţională, în timp ce a continuat să ducă un război fără milă împotriva propriei populaţii. 

Dacă iniţiativa aceasta reuşeşte, atunci se va întâmpla numai pentru că regimul şi protectorii săi de la Moscova ar putea fi convinşi că alernativa este doar un atac american devastator.

Când a aruncat spontan declaraţia în cadrul unei conferinţe din Londra, John Kerry a afirmat că Assad „ar avea şansa să predea tot arsenalul de arme chimice comunităţii internaţionale săptămâna viitoare“, dar a „prezis“ imediat că „Assad nu o va face, deci nu se poate realiza“. 

A fost o presupunere destul de realistă atât asupra preşedintelui Assad- care nu a făcut niciodată o promisiune pe care nu a încălcat-o- dar şi asupra dificultăţii pe care ar putea să o întâmpine comunitatea internaţional încercând să obţină controlul asupra depozitelor de armament, aflate pe tot teritoriul Siriei, inclusiv în baze militare care sunt cruciale pentru tactica regimului.

Ideea lui John Kerry- o gafă din punctul de vedere al unora- a fost preluată doar în câteva ore de ministrul rus de Externe, care a spus că Siria nu numai că ar trebui să plaseze armele chimice sub control internaţional dar a şi fost de acord cu o posibilă distrugere a lor, prin semnarea tratatului care le interzice. 

La scurt timp, ideea a fost îmbrăţişată de Secretarul General al ONU, premierul Marii Britanii şi de unii congresmeni americani, în timp ce ministrul sirian de Externe a anunţat că „salută“ propunerea. Şi nici nu e o surpriză: un plan de monitorizare ar salva Damascul de un atac al SUA care putea înclina balanţa războiului civi, şi, pe de altă parte ar fi permis o nesfârşită amânare. Cine vor fi inspectorii? Cum vor fi ei protejaţi în bazele militare siriene? I s-ar cere Washingtonului să renunţe la o intervenţie în războiul din Siria în schimb?

Merită să ne amintim că atunci când ONU a încercat să medieze un acord în martie 2012, delegaţia lui Kofi Annan a anunţat că Assad a accepta un plan de pace în şase puncte, inclusiv încetarea focului sub monitorizarea Naţiunilor Unite, citează publicaţia americană. Forţele siriene ar fi trebuit să se retragă din zonele urbane, să permită asistenţă umanitară şi să înceapă eliberarea prizonierilor. Niciuna din aceste condiţii nu a fost respectată. Forţele guvernamentale au continuat asediul asupra unor oraşe ca Homs şi Hama. Pentru că nu au putut să îşi îndeplinească misiune, delegaţia ONU responsabilă cu monitorizarea s-a retras şi Kofi Annan a demisionat.

Există un singur motiv pentru care iniţiativa de acum referitoare la armele chimice ar putea avea alte rezultate: o ameninţare credibilă legată de o intervenţie militară a Statelor Unite. Iar acest lucru face votul Congresului referitor la o rezoluţie care să autorizeze folosirea forţei în Siria, să fie şi mai important. 

Dacă rezoluţia este aprobată, administraţia ar avea un avantaj pentru a insista respectarea propunerii ruseşti.  Dacă una sau ambele camere ale Congresului resping autorizarea, atunci se poate ca regimul de la Damasc să găsească un mod prin care să refuze propunerea Rusiei sau să amâne pe termen nedefinit predarea armelor.

Între timp, războiul civil va continua. Moscova şi Damascul ar putea să tragă concluzia că regimul Assad are mai multe şanse de a supravieţuit dacă atât armele chimice cât şi posibilitatea unei intervenţii americani dispar din schemă, concluzionează ziarul Washington Post.