„Terorismul alb”, cea mai mare ameninţare pentru Statele Unite

Informaţiile potrivit cărora atacatorul de la un magazin Walmart din El Paso, Texas considera că atacul său armat era „un răspuns la invazia Texasului de către hispanici” au stârnit apeluri ca SUA să trateze ameninţarea unor „terorişti albi” domestici la fel de serios ca ameninţarea unor eventuale atacuri ale adepţilor organizaţiilor al-Qaida sau Stat Islamic, potrivit The Guardian.

Însă experţii care studiază violenţa rasistă susţin că atacul trebuie înţeles nu numai ca o problemă domestică din interiorul Statelor Unite, ci ca parte a unei reţele globale de radicalizare şi violenţă a naţionaliştilor albi.

Numărul crescând de decese survenite în urma atacurilor naţionaliştilor albi aduce în prim-plan companiile de social media care le-au permis acestora să se organizeze pe platformele lor, precum şi paralelele clare dintre justificarea atacurilor teroriştilor şi retorica rasistă şi anti-imigranţi a unor politicieni importanţi. Donald Trump a făcut deseori referire la „invazia” imigranţilor şi refugiaţilor.

O problemă globală

Un „manifest” care părea să aibă legătură cu atacul din El Paso, de sâmbătă, a descris numărul din ce în ce mai mare de hispanici din Texas drept o „invazie” care ameninţă puterea politică a locuitorilor albi. Atacul, în urma căruia 20 de persoane au murit, este anchetat de către oficialii federali ca un act de terorism domestic.

Infractorii care au comis alte atacuri recente în lume au indicat că şi ei consideră că albii sunt atacaţi şi că imigranţii, refugiaţii şi alţi oameni de cumoare sunt „invadatori” care pun în pericol rasa albă.

Canadianul care a deschis focul la o moschee din Quebec, în ianuarie 2017. Americanul care a intrat cu maşina într-o mulţime de protestatari, după un marş al adepţilor supremaţiei albe din Charlottesville, Virginia, în cursul aceluiaşi an. Americanul de 46 de ani care ar fi atacat sinagoga din Pittsburgh în 2018. Australianul care a ucis 51 de persoane la două moschei din Christchurch, Noua Zeelandă, în luna martie a acestui an.

Multe dintre aceste atacuri au fost chiar ele surse de inspiraţie pentru alte atacuri. Suspectul din cazul atacului din Christchurch, care este acuzat că a transmis live uciderea a zeci de persoane în Noua Zeelandă, în martie, pare să fi inspirat cel puţin două atacuri armate în Statele Unite, în ultimele cinci luni. În luna aprilie, un alt tânăr alb a deschis focul într-o sinagogă din Poway, California, omorând o femeie şi rănind alţi trei oameni. Sâmbătă, manifestul legat de atacul din El Paso, făcea referire şi la masacrul din Christchurch, ca sursă de inspiraţie.

„Prea mulţi oameni se gândesc la aceste atacuri ca la evenimente singulare, în loc de acţiuni interconectate”, a scris într-un editorial de duminică, istoricul Kathleen Belew, autoarea cărţii „Bring the War Home: The White Power Movement and Paramilitary America”. „Consumăm prea multă cerneală împărţindu-le în atacuri anti-imigranţi, rasiste, anti-musulmani sau antisemite. Adevărat, ele sunt aceste lucruri. Dar sunt şi conectate unul cu celălalt printr-o ideologie mai largă a ideologiei puterii albilor”.

Definirea naţionalismului alb

În centrul ideologiei contemporane a naţionalismului alb este credinţa că rasa albă este atacată şi că o gamă largă de duşmani – de la feministe la politicieni de stânga, musulmani, evrei, imigranţi, refugiaţi şi persoane de culoare – vor să submineze şi să distrugă rasa albă, prin mijloace variate, de la căsătorii interetnice, la imigraţie, „marxism cultural” şi critici aduse bărbaţilor albi heterosexuali.

Pentru persoanele care cred în conspiraţiile adepţilor supremaţiei albilor, schimarea demografică este „o ameninţare existenţială la adresa albilor”, a spus Cynthia Miller-Idriss, profesor de educaţie şi sociologie la Universitatea Americană şi profesor colaborator la Centrul de Analiză a Extremei Drepte.

Aceste teorii ale conspiraţiei se referă în termeni dramatici, violenţi la schimbările demografice, ca la un fel de „genocid” sau o „mare înlocuire”a unui popor cu un altul. Ideea „înlocuirii” este centrală acestei mişcări: „Nu ne veţi înlocui! Evreii nu ne vor înlocui!”, au strigat neonaziştii şi naţionaliştii în timp ce mărşăluiau cu torţe prin Charlottesville, Virginia.

Însă în multe dintre ţările unde radicalizarea naţionaliştilor albi este o ameninţare – inclusiv SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă – oamenii albi nu sunt, de fapt, populaţia nativă şi nu sunt înlocuiţi.

În ciuda acestui fapt, violenţele recente din considerente rasiale din SUA, Canada, Noua Zeelandă şi Europa, sunt legate de conspiraţia comună că „oamenii albi sunt strămutaşi din ţările lor de baştină”, a spus Heidi Beirich, directorul de informaţii de la Southern Poverty Law Center (SPLC), o organizaţie care monitorizează grupurile extremiste americane.
 

„La capătul extrem al supremaţiei albilor există acest grup de oameni care cred că singurul fel prin care se poate face schimbarea este crearea unei prăbuşiri societale violente, care va conduce la tipuri apocaliptice şi un război al raselor şi, în cele din urmă, restaurare şi renaştere”, a adăugat Miller-Idriss.

Atacuri care au legături apropiate cu politica

Deşi antisemitismul se află în centrul teoriilor conspiraţiei vehiculate de naţionalismul alb, multe grupuri diferite sunt catalogate drept duşmani. În ultimii zece ani, atacuri mortale care au avut legătură cu naţionalismul alb au avut drept ţinte musulmani, evrei, afro-americani, activişti de stânga ş politicieni din  SUA şi Europa. Peste 175 de persoane au fost ucise în cel puţin 16 atacuri mediatizate intens care au avut legătură cu naţionalismul alb din lume, din 2011 până în prezent.

Şi, deşi politicienii cataloghează deseori aceste atacrui ca „absurde” sau comise de „nebuni”, analiştii sugerează că aceste crime alimentate de ură sunt mai dese în timpul unor evenimente politice precum alegerile. Multe dintre aceste atacuri „absurde” au fost comise în timpul unor momente-cheie ale unor dezbateri politice importante privind politicile care vizau imigranţii şi refugiaţii.

Deşi naţionalismul alb este departe de a fi o ideologie nouă, activiştii rasişti de astăzi sunt adepţii folosirii reţelelor de socializare pentru a-şi extinde influenţa şi pentru a radicaliza o nouă generaţie de femei şi bărbaţi albi.