Noua strategie de sancțiuni a SUA. Cum poate pune frână mașinăriei de război a Rusiei

Chiar din momentul în care Rusia a declanșat invazia pe scară largă a Ucrainei, pe 24 februarie, SUA au înțeles că elaborarea unui răspuns deopotrivă eficient și bine calibrat  va constitui o provocare, scrie Wally Adeyemo, secretarul adjunct al Trezoreriei SUA într-o analiză publicată de revista „Foreign Affairs”.

Gravitatea brutalității Kremlinului în Ucraina cerea un răspuns pe măsură, or volumul și nivelul de integrare internațională a economiei rusești făceau dificilă impunerea unor costuri semnificative, mai ales fără a provoca daune generalizate economiei globale. Rusia este unul dintre cele mai populate state din lume și are un rol central pe piețele energetice globale. Pentru a provoca daune efortului de război al Rusiei prin utilizarea instrumentelor economice, Statele Unite trebuiau să acționeze rapid.

În acest caz, obiectivul principal era clar: degradarea capacității președintelui rus Vladimir Putin de a-și duce războiul ilegal. În acest scop, Statele Unite au folosit un set de sancțiuni inovatoare și cuprinzătoare, precum și controale asupra exporturilor în vederea lipsirii Rusiei de veniturile și resursele necesare pentru a-și continua invazia și a-și proiecta puterea, inclusiv prin slăbirea complexului său militar-industrial.

Totodată, Statele Unite și aliații săi au întreprins demersuri diplomatice substanțiale oferind Ucrainei un sprijin militar și economic consistent, în valoare totală de zeci de miliarde de dolari. Apoi, administrația Biden a solicitat Congresului alte 38 de miliarde de dolari pentru a oferi asistență suplimentară Ucrainei. Aceste obiective reflectă faptul că este puțin probabil ca prin ele însele sancțiunile să fie suficiente pentru a opri invazia lui Putin. Dar cel puțin i-au făcut mult mai dificilă lui Putin continuarea războiului și i-au redus dramatic șansele de succes pe câmpul de luptă.

Lovituri chirurgicale

O modalitate de a concepe această strategie este sub forma unei serii de lovituri chirurgicale, țintite, asupra capacității Rusiei de a purta războiul, permițând astfel Statelor Unite să aibă un impact semnificativ- frustrând capacitatea Moscovei de a-și continua invazia și de a-și susține economia - cu limitarea în același timp a afectării colaterale asupra economiei globale, în special asupra aliaților SUA și a economiilor în curs de dezvoltare.

SUA au vizat trei elemente ale economiei Rusiei: sistemul său financiar, elitele sale și complexul său militar-industrial. La scurt timp după invazie, SUA au sancționat principalele instituții financiare ale Rusiei, au imobilizat rezervele băncii sale centrale și au tăiat accesul unei părți importante a băncilor sale la sistemul internațional de plăți SWIFT.

În al doilea rând, au înființat la nivel internațional Grupul operativ "Elitele, intermediarii și oligarhii ruși" (REPO), având reprezentanți din opt țări și din Comisia Europeană - pentru a identifica și confisca activele acestora în jurisdicții din întreaga lume. Scopul a fost să împiedice oligarhii ruși să aibă acces la resurse pe care altminteri le-ar putea folosi pentru a susține regimul lui Putin.

În cele din urmă, s-au luat măsuri pentru a slăbi complexul militar-industrial rus și lanțurile de aprovizionare critice ale Rusiei, prin aplicarea controalelor asupra exporturilor și alte restricții care ar lipsi Rusia de bunurile de import necesare pentru a-și menține operațională mașina de război, forțând armata rusă să apeleze în mod constant la arme învechite și mai puțin fiabile.

Pentru ca această strategie să-și atingă obiectivele, Departamentul Trezoreriei a avut nevoie să colaboreze îndeaproape cu o coaliție globală de aliați și parteneri. Multilateralismul a constituit fundamentul răspunsului SUA la agresiunea Rusiei, în conformitate cu angajamentul administrației Biden de a reconstrui alianțele americane și de a restabili încrederea în rolul global al Statelor Unite. La indicațiile lui Biden, Trezoreria SUA a început să clădească o coaliție cu mult înainte de război, contactând aliații și partenerii europeni. Apoi, în noiembrie, comunitatea de informații a SUA a împărtășit rapid cu aceștia informațiile care indicau potențiala invazie a Rusiei. Cu toate că deciziile nu au fost finalizate până în februarie 2022, Statele Unite și aliații și partenerii săi au elaborat un set amănunțit de măsuri inițiale.

O coaliție globală

Compoziția acestei coaliții a fost esențială pentru eficacitatea sa. Din punct de vedere financiar, aceasta include emitenții principalelor monede liber convertibile care formează țesutul conjunctiv al sistemului bancar și de plăți la nivel mondial, permițând finanțarea și comerțul transfrontalier eficient și cu risc scăzut. Nevoia Rusiei de a efectua tranzacții în aceste monede explică de ce sancțiunile financiare au fost atât de eficiente și de ce, în ciuda eforturilor sale, Rusia nu a reușit să le ocolească.

De pildă, începând cu 2019, 87% din tranzacțiile valutare ale Rusiei au fost emise în dolari. Între timp, Uniunea Europeană a devenit cel mai mare partener comercial al Rusiei, ceea ce face ca acțiunile UE de izolare economică a Rusiei să fie foarte puternice. Totodată, dat fiind din această coaliție fac parte Japonia, Coreea de Sud și Taiwan - cei mai importanți producători de tehnologii avansate cheie din lume, alături de Statele Unite - a putut fi tăiat accesul Rusiei la importuri critice, cum ar fi semiconductorii, degradând în consecință serios armata rusă.

Un nou plan

Washingtonul și aliații și partenerii săi au dovadă de inovație în executarea acestei strategii. De pildă, în scopul de a lipsi Rusia de resursele necesare pentru a-și finanța invazia, coaliția a înghețat fondul suveran de investiții al Rusiei și rezervele băncii centrale. Această mișcare a fost extrem de eficientă. Pe parcursul a opt ani, Rusia a acumulat 630 de miliarde de dolari în active ale fondului suveran de investiții și ale băncii centrale pentru a-și proteja economia de impactul unor potențiale sancțiuni. Acțiunile coaliției au făcut ca o mare parte din acest fond de război să devină inaccesibil, atenuând efectul măsurilor preventive ale Rusiei.

Coaliția are în vedere o nouă abordare pentru a limita veniturile lui Putin din exporturile petrolului rusesc, și anume politica de plafonare a prețurilor pusă în aplicare de Uniunea Europeană, G-7 și Australia la începutul acestei luni.

Scopul acesteia a fost să rezolve o dilemă. Încă de la începutul conflictului, Statele Unite și aliații lor au elaborat sancțiunile în așa fel încât să permită exporturilor de petrol și gaze rusești să ajungă pe piața globală.

Au avut motive întemeiate pentru a proceda în acest fel. În condițiile în care consumatorii și întreprinderile din Statele Unite și din întreaga lume se află deja sub presiune din cauza prețurilor ridicate la energie - cauzate în mare parte de acțiunile Kremlinului - aceste guverne nu au dorit să sporească povara. Asta a însemnat însă că Rusia a continuat să obțină profituri semnificative din exporturile sale de energie, în special de petrol. La un moment dat, Rusia a primit peste 100 de dolari pe baril. În cursul verii, a obținut cu 60% mai mult pe baril decât în anul precedent, ceea ce înseamnă că Rusia a făcut mai mulți bani în ciuda scăderii exporturilor sale.

Două piețe pentru petrolul rusesc

Politica de plafonare a prețurilor vine cu o nouă abordare față de strategiile tradiționale: asocierea sancțiunilor care taie accesul transporturilor petroliere rusești pe mare la servicii critice, cum ar fi asigurările, finanțarea comerțului și transportul maritim, cu o excepție pentru petrolul vândut la un anumit preț sau sub un anumit preț.

Mai degrabă decât o interdicție totală, plafonarea prețurilor creează, în esență, două piețe pentru petrolul rusesc: o piață - la un anumit preț sau sub un anumit preț - pe care exporturile de petrol ale Rusiei continuă să circule, beneficiind de aceste servicii, și o altă piață - peste acest preț - pe care petrolul rusesc poate fi transportat doar prin intermediul serviciilor unor furnizori alternativi, care sunt probabil mai scumpe și mai puțin fiabile.

Aceasta instituționalizează discountul pentru petrolul rusesc prin stabilirea unui plafon pentru cumpărătorii care aderă în mod oficial la coaliția care îl impune și prin acordarea unei pârghii mai mari cumpărătorilor din afara coaliției pentru a negocia prețuri mai mici - chiar dacă aceștia nu adoptă în mod oficial această politică. Toate țările importatoare nete de petrol și toți consumatorii de petrol la nivel global vor beneficia de prețurile mai mici ale petrolului, în timp ce Kremlinul încasează mai puține venituri. Ca un beneficiu suplimentar, țările cu venituri mici și mijlocii care au cea mai mare nevoie de acest petrol mai ieftin vor fi, probabil, principalii beneficiari economici ai plafonării prețurilor.

O echipă de experți în sancțiuni, economiști și experți pe piața financiară din cadrul Departamentului Trezoreriei - în coordonare cu Departamentul Energiei - a lucrat îndeaproape cu analiști economici din ministerele de finanțe și alte departamente din cadrul Comisiei Europene și din cadrul G-7 pentru a rafina estimările privind efectele asupra prețurilor ale interdicției privind serviciile de transport maritim, pentru a calibra prețul corect al plafonului propriu-zis pe baza modelelor istorice de stabilire a prețurilor și pentru a evalua reacția potențială a Rusiei pe baza producției de petrol, a echipamentelor și a altor variabile ale acestei țări. Acest nou mod de aplicare a sancțiunilor - de a segmenta piața petrolului rusesc în loc să o interzică în întregime - a necesitat o inovație corespunzătoare în ceea ce privește metodele analitice.

Slăbirea complexului militaro-industrial

Întreruperea lanțurilor de aprovizionare critice care alimentează complexul militar-industrial al Rusiei a constituit, de asemenea, o schimbare radicală pentru politica de sancțiuni. Statele Unite au rămas concentrate pe oprirea războiului și al brutalităților Rusiei în Ucraina. Scopul lor a fost să împiedice capacitatea Rusiei de a-și folosi resursele pentru a fabrica armele pe care le dorește.

În loc să țintească provocarea de durere economică pură, organismele SUA și aliații Statelor Unite au folosit sancțiunile și controalele la export pentru a viza tehnologiile și bunurile specifice de care Rusia are nevoie pentru a-și duce războiul. Printre aceste articole se numără semiconductori, tranzistori și software care sunt fabricate doar în afara Rusiei și, în multe cazuri, doar de către Statele Unite și aliații săi.

Informațiile naționale al SUA estimează că măsurile luate de Washington și de partenerii săi au degradat capacitatea Rusiei de a înlocui peste 6.000 de echipamente militare, au forțat facilități industriale cheie din domeniul apărării să oprească producția și au provocat penurii de componente critice pentru tancuri, avioane și submarine.

Lumea vede consecințelor acestor lipsuri pe câmpul de luptă, unde luptătorii tenace din Ucraina au forțat Rusia să își epuizeze rapid rezervele de arme moderne și să apeleze la echipamente învechite, din epoca sovietică, sau la alternative de calitate inferioară procurate din Coreea de Nord și Iran, scrie Wally Adeyemo, secretarul adjunct al Trezoreriei SUA într-o analiză publicată de revista „Foreign Affairs”.