Vladimir Putin nu este imprevizibil, ci ghidat de „Maskirovka“

Ruşii ştiu să profite din orice situaţie, să lovească atunci când te aştepţi sau nu, să livreze arme în secret sau chiar să trimită trupe fără însemne într-o ţară vecină jurând că nu au nimic de-a face cu acest lucru. Negarea evidenţei, semănarea haosului, dezinformarea fac parte din spiritul Maskirovka, care este atât un instrument, cât şi o stragie în sine.

Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa au intervenit cu rachete în Siria în noaptea de 13 spre 14 aprilie ca răspuns la un presupus atac chimic comis cu o săptămână mai devreme într-un oraş din apropiere de Damasc şi imputat regimului Bashar al-Assad. Operaţiunea s-a numit Hamilton şi a fost puternic criticată de puterea de la Moscova, o aliată fidelă a Damascului.

„O insultă la adresa preşedintelui rus. Am avertizat că astfel de atacuri vor avea consecinţe grave, dar am fost ignoraţi“, a vociferat ambasadorul Rusiei în Statele Unite la câteva minute după lansarea atacului.

Ei bine, în urma acestui avertisment toată lumea şi-a dat cu părerea despre cum va reacţiona Vladimir Putin, dar răspunsul preşedintelui rus nu a mai venit.

În dosarul sirian, liderul de la Kremlin nu este imprevizibil, ci un rus ghidat de arta „Maskirovka“, comentează jurnalistul Antoine Bourguilleau pentru slate.fr.

E un joc, oarecum amuzant, care aduce aminte de perioada Războiului Rece. La fel la Uniunea Sovietică, Rusia are tot interesul să pară ameninţătoare, iar Statele Unite pretind că o ia în serios, subliniază el.

Un nou arsenal îngrijorător?

Vorbind la 1 martie în faţa deputaţilor ruşi, Putin a dezvăluit dezvoltarea unei rachete noi, cu adevărat invulnerabilă. Discursul s-a încadrat perfect în nota informărilor livrate constant de la Moscova. 

În 2015, de exemplu, presa afiliată Kremlinului a scris despre un nou tanc de luptă, T-14 Armata, prezentându-l mai puternic decât Abrams, fabricat de americani, în pofida lipsei de experienţă pe teren. Ulterior, a anunţat instalarea de rachete balistice Iskander în zona Mării Baltice. Sunt doar două exemple despre felul în care ruşii îşi umflă doar muşchii.

Nimeni nu ştie dacă ruşii au într-adevăr capacitatea de a lupta cu cei mari, dar ei nu îşi menajează eforturile pentru a înştiinţa întreaga lume că pot să se apere şi să răspundă în acelaşi timp, notează jurnalistul francez.

Iar, pe lângă armele adesea menţionate, nu lipsesc nici tot felul de informaţii despre acţiuni împotriva unor forţe ostile. Armata rusă şi-a retras navele din baza Tartus, la Marea Mediterană, înainte de atacul celor trei mari forţe occidentale în Sira. Apoi s-a aflat că, de fapt, un submarin britanic HMS Astute ar fi fost împiedicat de unul sau două submarine ruseşti să atace în teritoriul sirian. Marina franceză a atenţionat la rândul ei asupra unor zboruri „inamicale“ ale unor aparate de zbor ruseşti.

Cum pot fi calificate astfel de anunţuri şi acţiuni? Provocări, tentative de căutare a unui incident, desfăşurare de forţe, intoxicare? Există un cuvânt rusesc care le cuprinde pe toate şi se află în centrul gândirii militare ruse: „Maskirovka“ pusă la punct de KGB încă de pe vremea lui Stalin şi perfecţionată în timp.

Rusia, campioana dezinformării , vrea ca ONU să înfiinţeze mecanisme pentru contracararea ştirilor false

Maksim Buiakevici, director pe probleme de Informaţii Internaţionale din cadrul Ministerului rus de Externe, a afirmat că misiunea diplomatică a Rusiei de la ONU a recomandat încă de anul trecut înfiinţarea unor mecanisme sub egida Secretariatului General al ONU menite să combată fenomenul ştirilor false.

 ”Încercările izolate ale unor state de a se lupta cu ştirile false nu se vor dovedi eficiente. Rusia cere tuturor statelor să coopereze în acestă sferă pentru a înfiinţa un sistem comun pentru contracararea ştirilor false, menit să reprezinte interesele tuturor statelor“, a declarat Buiakevici. 

Maskirovka, instrument şi strategie

 În 1946, la ordinul lui Stalin, Secţia A, subordonată Directoratului 1 al KGB, a elaborat un curs bazat pe trei mari tipuri de dezinformare şi manipulare, adresat partenerilor din Pactul de la Varşovia şi predat tuturor studenţilor străini care studiau politologie, economie şi tehnici militare, în URSS, numit „Maskirovka”.

Absolvenţii cursului botezat de Stalin „Ingineria sufletelor“ învăţau importanţa suprimării, minimalizării şi modificării informaţiei. Cel mai ilustru profesor de manipulare şi dezinformare al KGB a fost generalul Ogarkov, care a inventat şi termenul, devenit de specialitate, „camuflajul informaţiei”. 

Regula de bază consta în cenzurarea informaţiei ţinând cont de diferite procedee defensive şi ofensive. cei patru piloni de baza ai metodologiei Maskirovka sunt:

    1. Provocarea: penetrarea cu agenţi de influenţă a tuturor structurilor opoziţiei, incitarea la comiterea de erori politice, guvernamentale.

    2. Diversiunea: divulgarea voluntară de documente sau informaţii reale, numite şi „scurgeri concertate de documente”, menite să compromită opozanţii, divulgarea de informaţii compromiţătoare sau ” documente fabricate” .

   3. Şocarea maselor: implicarea unor grupuri violente care să nu le lase opozanţilor prea multe momente de reflecţie. 

    4. Agresiune verbală: enunţuri care şochează şi care urmăresc anestezierea reacţiei reflexive, atacuri oratorice menite să consterneze şi să demobilizeze. 

   Astăzi, ruşii dau dovadă că ştiu să profite din orice situaţie, să lovească atunci când te aştepţi sau nu, să livreze arme în secret sau chiar să trimită trupe fără însemne într-o ţară vecină jurând că nu au nimic de-a face cu acest lucru. 

Negarea evidenţei, semănarea haosului, dezinformarea fac parte din spiritul Maskirovka, care este atât un instrument, cât şi o stragie în sine. 

Politică, diplomaţie, armată: toate aceste elemente combinate iscusit contribuie la ancorarea Rusiei într-un actor considerat impenetrabil, cu agenda, priorităţile şi propriile obiective.

Care va fi răspunsul lui Putin la atacurile americano-britanico-franceze din Siria? Va răspunde în Meditarana? Sau poate în Baltica? De ce nu în Crimeea? Sancţiunile vor fi politice, economice, cibernetice?

Vladimir Putin este prezentat în Occident ca un personaj rece, imprevizibil, calculat şi fără scrupule. Atât timp cât îşi poate atinge scopurile, acest portret îi convine foarte bine, conchide slate.fr.