Rusia a trecut la economie de război. Poate Europa să țină pasul?
0La peste trei ani de la invazia la scară largă a Ucrainei, Rusia nu s-a impus doar prin bombardamente sau forță brută pe câmpul de luptă – ci și printr-o mobilizare industrială fără precedent.
În timp ce Ucraina a încercat să-și refacă din mers capacitățile de producție militară, iar Europa s-a împiedicat în birocrație și lipsă de coordonare, Kremlinul a reușit ceea ce părea imposibil: să transforme o economie fragilă, dependentă de exporturi de resurse brute, într-un mecanism bine uns pentru producerea de armament.
Un raport recent al prestigiosului think-tank britanic RUSI trage un semnal de alarmă: în cazul unui conflict de durată, nu doar voința politică contează, ci și capacitatea unei națiuni de a produce valuri succesive de armament și de a reface forțele pierdute. Rusia, în ciuda sancțiunilor și a pierderilor de pe front, a reușit să crească spectaculos producția de armament – un efort susținut de planificare centralizată, finanțare agresivă și metode de lucru pe care Europa nu și le mai permite.
Rusia a avut un plan. Europa – doar bani și promisiuni
Potrivit RUSI, Rusia a intrat în război cu un plan militar-industrial deja pregătit. A mobilizat devreme, și-a folosit rețeaua existentă de uzine și a direcționat rapid resursele necesare către industrie. În mai 2022, complexul militar-industrial rus includea aproximativ 1.400 de întreprinderi, în mare parte de stat. Până la sfârșitul lui 2023, numărul angajaților în industria apărării ajunsese la 4,5 milioane – aproximativ 10% din populația activă.
Spre comparație, Ucraina a acționat rapid, dar fără un plan preexistent, sprijinindu-se pe infrastructura moștenită din perioada sovietică. Iar Europa, deși abundă în resurse și voință declarativă, nu a avut nici date clare, nici un plan coerent de mobilizare industrială. Rezultatul: investiții fragmentate, livrări lente și o incapacitate cronică de a produce la scară echipamentele cerute de Ucraina – dar și de propriile armate.
De la planuri cincinale la producție forțată
Rusia a reușit această performanță nu doar prin planificare, ci și prin măsuri care amintesc de perioada sovietică. În 2022, au fost reintroduse prevederi dure pentru nerespectarea comenzilor de stat: muncă de 12 ore pe zi, săptămână de lucru de 6 zile, renunțarea la licitații publice, reglementarea prețurilor și chiar posibile pedepse penale pentru întârzierea livrărilor.
Finanțarea a fost direcționată cu prioritate: băncile de stat, în special Promsvyazbank, au acordat credite cu dobânzi favorabile companiilor din sectorul militar, în timp ce întreprinderile civile plătesc dublu sau triplu. Ministerul Industriei și Comerțului coordonează peste 900 de întreprinderi, iar mari conglomerate precum Rostec au raportat creșteri spectaculoase ale veniturilor – chiar dacă profitul net a rămas modest, semn al subvenționării masive.
În paralel, fonduri din bugete „civile” – educație, sănătate, infrastructură – au fost redirecționate, în mod tacit, către complexul militar-industrial.
Europa, prinsă între reglementări și fragmentare
Raportul RUSI subliniază că, în timp ce Rusia și Ucraina coordonează centralizat industria de apărare, Europa funcționează pe un model descentralizat, în care guvernele naționale concurează între ele pentru contracte și nu au o viziune unitară asupra lanțurilor de aprovizionare.
Reglementările de siguranță, standardele de testare, procedurile de achiziție – toate acestea, deși gândite pentru a proteja contribuabilii și a preveni abuzurile, întârzie producția și cresc costurile. În lipsa unui mecanism comun, Europa riscă să piardă „războiul industrial”, deși are tehnologia, banii și resursele umane necesare.
Costuri ascunse și un viitor incert pentru Rusia
Mobilizarea industrială a Kremlinului vine însă cu un preț. Rusia a alocat în 2024 aproape 40% din buget pentru apărare, securitate și informații – adică aproximativ 150 de miliarde de dolari, o povară uriașă pentru o economie care stagnează. Creditarea masivă, presiunea asupra forței de muncă și izolarea tehnologică ar putea afecta serios capacitatea de susținere pe termen lung.
Chiar și așa, raportul RUSI avertizează că avantajul Rusiei constă tocmai în capacitatea de a produce rapid, organizat și la scară. Este, în fond, o lecție dură pentru Europa, care trebuie să învețe să fie pregătită să descurajeze un adversar agresiv – și tot mai capabil – cu mai puțin sprijin din partea SUA.