Mihail Gorbaciov a găsit vinovaţii pentru destrămarea Uniunii Sovietice

Acuzat de destrămarea URSS, ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov susţine în continuare că reformele sale ar fi putut-o salva şi arată cu degetul spre cei care în opinia sa nu au permis acest lucru.

La aproape trei decenii de la ajungerea Uniunii Sovietice în lada de gunoi a istoriei, Mihail Gorbaciov este convins că „perestroika” era singura cale pentru a o menţine pe picioare. Ori criticii săi, reprezentaţi în mare parte de comuniştii conservatori, susţin contrariul, şi anume că liberalizarea economică şi politică adusă de „perestroika” a dat elan naţionalismului local şi a provocat dispariţia Imperiului Roşu, oficializată la 26 decembrie 1991.

Într-un interviu acordat agenţiei de presă RIA Novosti, Gorbaciov afirmă că Uniunea Sovietică s-a prăbuşit din cauza puciştilor şi a celor care au profitat de pe urma tentativei acestora de a-l îndepărta de la conducere în august 1991.

La 19 august, opt reprezentanţi ai grupului conservator din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice s-au aliat pentru a prelua puterea şi a asigura cu orice preţ menţinerea Uniunii Sovietice. „Banda celor opt” era formată din vicepreşedintele Ghennadi Ianaev, premierul Valentin Pavlov, ministrul de Interne Boris Pugo, ministrul Apărării Dmitri Iazov, şeful KGB Vladimir Kriucikov, prim-vicepreşedintele Consiliului de Apărare Oleg Baklanov, preşedintele Uniunii Ţăranilor Vasili Starodubţev şi preşedintele Asociaţiei întreprinderilor de stat Aleksandr Tiziakov. Acţiunea lor a eşuat trei zile mai târziu, Boris Pugo sinucigându-se de teama arestului. Dintre cei opt, doar Oleg Baklanov mai trăieşte, împlinind 88 de ani la 17 martie.

Gorbaciov insistă că „perestroika” era bună, întrucât adusese „schimbări pozitive” în societatea sovietică, precum încetarea fricii de a vorbi despre „aspecte dureroase”. Deşi recunoaşte că nu avea un program concret de reformă, el susţine că ştia în ce direcţie să mişte lucrurile.

Ajuns la 89 de ani, Mihail Gorbaciov şi-a lansat în toamna anului trecut testamentul politic sub forma unei cărţi intitulate „Viitorul lumii globale”. Cartea a fost publicată la 30 de ani de la prăbuşirea Zidului Berlinului.