Cazul de spionaj Pegasus: De ce nu este menţionată Rusia
0Noile dezvăluiri despre felul în care regimuri autoritare s-au folosit de software-ul Pegasus pentru a spiona activişti, avocaţi, jurnalişti, oameni de afaceri şi politicieni au stârnit, pe lângă indignări, şi o întrebare firească: de ce Rusia nu se află pe listă?
Şe ştie foarte bine că serviciile secrete ruse spionează şi vânează în mod activ activişti, avocaţi, jurnalişti şi politicieni de opoziţie. Se ştie totodată cu NSO Group, firma israeliană care a dezvoltat Pegasus, insistă că a furnizat acest software doar pentru organisme guvernamentale verificate, nu şi pentru actori privaţi. În plus, relaţiile ruso-israeliene au fost bune în ultimii ani. Deci, de ce Serviciul Federal de Securitate (FSB, fostul KGB) sau altă agenţie rusă de spionaj nu figurează printre clienţii NSO Group, se întreabă jurnalistul Andrei Soldatov într-un articol publicat pe portalul The Moscow Times.
În octombrie 2012, ONG-ul britanic Privacy International, Canadian Citizen Lab şi site-ul agentura.ru au lansat un proiect comun numit „Russia's Surveillance State”, menit depistării practicilor de spionaj ale Rusiei, inclusiv în comerţul cu tehnologie de supraveghere. Un obiectiv al proiectului era aflarea programelor de spionaj importate de Rusia.
Echipa era una solidă, formată din profesionişti în domeniu. De exemplu, Privacy International are printre cei mai buni oameni în descoperirea contractelor şi acordurilor dintre producători de echipamente de supraveghere şi guverne represive, în timp ce Citizen Lab este lider în detectarea codurilor maliţioase implantate pe furiş pe dispozitivele activiştilor.
Însă căutările au dus la o concluzie neaşteptată. Într-adevăr, Rusia a vândut tehnologie ce poate fi folosită în scopuri de spionaj. Tehnologie rusească de acest tip a fost exportată în America de Sud, Orientul Mijlociu, Asia Centrală sau în foste republici sovietice. În Mexic, un program de recunoaştere a vocii realizat în Rusia a fost folosit la scară naţională pentru identificarea persoanelor în baza apelurilor telefonice. În schimb, agenţiile guvernamentale ruse nu cumpără programe de spionaj fabricate de străini. Aşasadar, Rusia este un vânzător pe piaţa tehnologiei de supraveghere, nu un cumpărător.
Explicaţia poate consta în faptul că FSB este foarte paranoic în legătură cu programele şi tehnologiile de spionaj dezvoltate de străini, suspectând că producătorii ar putea coopera cu serviciile de informaţii din ţările de origine. Logica sa este că orice achiziţie de echipament din străinătate ar fi oferi o şansă importantă unui serviciu de informaţii rival să se infiltreze şi să afle detalii noi despre spionajul rusesc.
Macron, spionat prin intermediul Pegasus
Software-ul Pegasus, creat pentru a oferi autorităţilor un mijloc de a prinde criminali şi terorişti, a fost folosit ilegal pentru a intercepta activişti, avocaţi, jurnalişti sau politicieni, relevă o anchetă efectuată şi publicată la mijlocul lui iulie de 16 instituţii de presă internaţionale. Un singur stat din Uniunea Europeană (UE) este menţionat în investigaţie, şi anume Ungaria.
Pegasus este un „software de spionaj foarte sofisticat şi complet invizibil”. Este „capabil să intre în telefoanele Apple şi Google, să extragă fotografii, mesaje, contacte, istoricul accesărilor şi chiar să activeze camera sau microfonul”, explică jurnalistul Martin Untersinger, de la cotidianul francez „Le Monde”.
Ancheta a depistat 180 de victime printre jurnalişti, 600 printre politicieni, 85 printre activişti şi 65 printre oamenii de afaceri. Printre victime figurează preşedintele francez Emmanuel Macron, spionat, potrivit „Le Monde”, de serviciile secrete marocane.
NSO Group a dezminţit acuzaţiile, catalogându-le drept „minciuni”. Acuzată că face jocurile unor regimuri autoritare, compania israeliană insistă că Pegasus serveşte doar pentru obţinerea de informaţii despre infractori şi terorişti.
Franţa şi Israelul anchetează acuzaţiile aduse în acest caz.