A murit ultimul agent dublu britanic care spiona pentru KGB. George Blake avea 98 de ani
0Britanicul George Blake, un agent dublu celebru, care spiona în contul KGB înainte să se mute în Est, era unul dintre ultimii martori în viaţă al ferocei confruntări între sovietici şi occidentali în tumultul Războiului Rece, relatează AFP.
Decedat sâmbătă, la vârsta de 98 de ani, în Rusia, George Blake a furnizat KGB - braţul armat al spionajului sovietic - numele unor agenţi de informaţii. El era ultimul membru al unei generaţii de agenţi britanici dubli care a marcat spiritele.
Cariera sa nu are nimic a face cu acoliţii săi din ”Cei cinci de la Cambridge”, o reţea de foşti studenţi ai celebrei universităţi, recrutaţi în anii '30 de NKVD-ul sovietic, viitorul KGB.
Născut în 1922 sub numele de George Behar, în Olanda, fiul unei olandeze şi al unui egipteano-britanic, viitorul spion a avut mai întâi o viaţă dezordonată care l-a purtat până la Cairo.
La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, el a intrat în Rezistenţa din Olanda, după care a intrat în MI6, serviciile britanice de informaţii externe.
TRECERE LA COMUNISM
Luat prizonier de către nord-coreeni în timpul Războiului Coreei, George Blake povestea că şi-a propus serviciile sovieticilor din proprie iniţiativă, după ce a fost martorul bombardamentelor americane vizând populaţia civilă în acest război.
”Pentru mine, comunismul consta în încercarea creării Regatului lui Dumnezeu pe pământ. Comuniştii încercau în mod concret să facă ceea ce Biserica a încercat să facă prin rugăciune”, spunea Blake, de confesiune protestantă. ”Am conchis, astfel, că nu mă băteam de partea cea bună”.
Întors la Londra, agentul care devenise dublu agent dă prima sa mare lovitură - el dezvăţuie KGB-ului existenţa unui tunel secret în Berlinul de Est, folosit în spionarea sovieticilor.
În timp ce devenea treptat un izovor de informaţii clasificate al angajatorilor săi sovietici, George Blake s-a căsătorit, iar soţia sa, care nu ştia nimic despre viaţa sa dublă, îi oferă trei fii.
Mica familie se mută apoi la Berlin, unde spunea că i-a trădat pe fiecare dintre cei ”500 sau 600” de agenţi care acţionau în Germania pentru britanici.
Soarta acestor agenţi nu le este cunoscută marelui public, însă George Blake a dat asigurări că ei nu au fost ucişi de către serviciile sovietice de informaţii. ”Le spuneam: vă dau această informaţie cu condiţia să-mi promiteţi să nu vor fi executaţi”.
O NOUĂ VIAŢĂ ÎN URSS
Din imprudenţă în imprudenţă, plasa se strânge în jurul său. Un agent dublu polonez îl denunţă, până la urmă. Blake recunoaşte că este un spion în solda sovieticilor, în urma unui proces cu uşile închise, după care justiţia îl condamnă la 42 de ani de închisoare.
Cinci ani mai târziu, el evadează din închisoare cu ajutorul unei scări de funie şi a camarazilor săi de celulă - un hoţ irlandez şi doi activişti antinucleari.
Aceştia din urmă îl iau, ascuns, până la frontiera cu Republica Democratică Germană (RDG), iar dublul agent traversează Cortina de Fier şi trece pentru totdeauna în Europa de Est .
La Moscova, el este sărbătorit ca un erou. KGB-ul îi conferă rangul de colonel şi îi alocă un apartament confortabil în centrul capitalei ruse.
Soţia sa britanică divorţează şi îi lasă locul lui Ida, care-i va oferi, la rândul ei, un fiu.
Fostul spion se trezeşte rapid la realitate şi îşi pierde iluziile ”idealului comunist”.
”Unul dintre lucrurile care m-au dezamăgit cel mai mult este că eu credeam că aici s-a născut un nou om”, povestea el cotidianului britanic The Times.
”Am înţeles repede că nu era aşa. Sunt nişte oameni normali. Ca toată lumea. Viaţa lor este condusă de aceleaşi pasiuni umane, aceeaşi avariţie şi aceleaşi ambiţii” ca în Occident”.
În 1990, George Blake îşi publica aurtobiografia, intitulată ”No Other Choice”.
El se retrage apoi, împreună cu soţia sa, într-o dacea, în apropiere de Moscova, şi priveşte Uniunea Sovietică năruindu-se.
Despre preşedintele rus Vladimir Putin, el spunea că face parte dintr-o ”constelaţie de persoane puternice şi curajoase, nişte profesionişti strălucitori”.
În pofida prăbuşirii URSS, căreia i-a dedicat viaţa sa, el nu şi-a regretat niciodată faptele.
”Cred că nu este niciodată rău să-ţi oferi viaţa unui ideal nobil şi unor experienţe nobile, chiar dacă acest lucru nu este încununat de succes”, aprecia el într-unul dintre rarele sale interviuri.