Securitatea naţională, un concept ambiguu în legislaţia Republicii Moldova

În Republica Moldova nu există prevederi legale care să presupună în mod obligatoriu desecretizarea unor informaţii după expirarea termenelor stabilite, nici de prelungire a unor termene pentru secretizarea unei informaţii.

O altă lacună în legislaţia ţării noastre se referă la instituţiile de stat, care nu sunt obligate să motiveze clar refuzul de a prezenta informaţii, argumentând doar că acestea ar fi secret de stat, consideră experţii Institutului de Politici Publice (IPP).

La sfârşitul lunii octombrie curent, reprezentanţii IPP au elaborat un Raport de compatibilitate a legislaţiei Republicii Moldova cu Principiile globale privind securitatea naţională şi dreptul la informare. Raportul are menirea să asigure transparenţa în procedurile de secretizare a informaţiilor, în special din motive de securitate naţională, pentru a permite persoanelor să-şi exercite efectiv dreptul la informaţii.

Principii neclare

În urma analizei detaliate a legislaţiei naţionale, autorii au ajuns la concluzia că legislaţia Republicii Moldova corespunde în mare parte cu principiile globale. Totuşi, unele principii globale se regăsesc parţial în legislaţia noastră. Pentru evitarea mai multor interpretări, experţii IPP recomandă să fie definit foarte bine şi foarte clar conceptul de securitate naţională în legile Republicii Moldova. Experţii mai precizează că Avocatul Poporului şi instanţele de judecată au acces deplin la informaţiile secretizate, în timp ce subcomisia parlamentară de control al activităţii Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS) are acces limitat. De aceea, în raport este recomandată completarea legislaţiei care să permită definirea clară a atribuţiilor subcomisiei parlamentare.

Principii lipsă

Experţii au constatat că în legislaţia naţională nu se regăsesc mai multe principii cu referire la funcţionarii publici: protecţia divulgărilor publice, apărarea interesului public pentru funcţionarii publici, proceduri pentru divulgări protejate şi reacţionare la acestea. O altă problemă se referă la sancţiunile din Codul penal al Republicii Moldova. În această lege este specificată doar sancţionarea pentru deţinerea sau transmiterea de informaţii secretizate de către persoane cu atribuţii în domeniu, însă nu este indicat nimic referitor la sancţionarea persoanelor care nu sunt funcţionari publici.

Obligaţia de a confirma sau infirma

Legislaţia în vigoare prevede că la primirea unei cereri de informaţii, autoritatea publică trebuie să confirme sau să nege dacă deţine informaţia solicitată. De asemenea, în lege se specifică că refuzul de a confirma sau nega existenţa informaţiei ca răspuns la o anumită cerere trebuie să se bazeze pe arătarea motivelor pentru care simpla confirmare sau negare a existenţei informaţiei ar pune în pericol o categorie distinctă de informaţii care este stabilită că necesită un asemenea tratament excepţional în legislaţia naţională. Experţii au constatat că, deşi există prevederi cu privire la forma refuzului de a divulga informaţii, nu este prevăzută obligaţia de a invoca motivele pentru care simpla confirmare sau negare a existenţei informaţiei ar pune în pericol o categorie distinctă de informaţii.

Informaţiile publice

O altă recomandare a experţilor IPP se referă la modificarea legislaţiei naţionale cu privire la termenul-limită pentru a răspunde la solicitările de informaţii. Astfel, dacă în prezent termenul limită este 15 zile lucrătoare şi începe din momentul înregistrării cererii, experţii recomandă ca acest termen să înceapă din momentul primirii acesteia. De asemenea, se impune introducerea unui termen de urgenţă atunci când situaţia o impune.

Totodată, se doreşte definirea mai clară a categoriilor de informaţii pentru care să nu fie restricţionat accesul în caz de stare de urgenţă sau război.

Deşi legislaţia Republicii Moldova prevede accesul oricui la informaţii oficiale, experţii IPP recomandă ca lista solicitanţilor de informaţii oficiale să fie lărgită, incluzând cetăţenii străini, cetăţenii care nu au domiciliu permanent în Republica Moldova precum şi persoanele juridice. Această modificare ar asigura şi aplicarea prevederilor Articolului 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la libertatea de exprimare.