Revoluţia în filme

Dosarul 7 aprilie, la trei ani de la evenimente, se completează cu secvențe de thriller: un film anonim, lansat pe Internet, ne prezintă o conspiraţie între comunişti şi „revoluţionari" ai serviciilor secrete ruseşti.

E un scenariu vechi, pe care mulți l-am bănuit încă din primele zile, pornind de la dorința Moscovei de a bloca emanciparea democratică a Republicii Moldova: deturnarea unor proteste pașnice anticomuniste în acte de violență împotriva instituțiilor statului, care să justifice ulterior suprimarea opozanților regimului.

Nouă este reacţia organelor de drept de la Chişinău faţă de aceste dezvăluiri - comentariul lor în mare parte aprobator sugerează că autorii filmului sunt cunoscuți şi că aceştia au avut acces la materialele anchetei. Întrebarea firească este de ce autorităţile nu acţionează în mod direct, trimiţând în instanță un dosar doldora de probe, de ce recurg la scurgeri controlate de informaţii? Pe cine încearcă să convingă procurorii? Cine trebuie influenţat/presat pentru a permite finalizarea procesului?...

Am senzația că asistăm la o coliziune dintre interesul profesional (atât cât există el în Moldova) al organelor de anchetă, cele despre care se presupune că încearcă să-şi facă datoria, semnând în condica de onoare a breslei, şi interesul factorului politic - egoist, conjunctural, vizând strategii de putere -, care foloseşte dosarul 7 aprilie pentru a şantaja la vârf. Până acum s-a vorbit despre rezistența corporatistă a Internelor şi Justiţiei, care îşi protejează oamenii implicaţi în ororile din aprilie 2009. Să înţelegem din acest film că „sistemul contraatacă", să înțelegem că vinovaţi de ascunderea adevărului sunt politicienii şi nu poliţiştii?
Dar mai contează cine ne manipulează?... Moldova ca stat se află într-o situaţie jenantă, de maximă vulnerabilitate. Suntem un loc viran, fără stăpân şi lege. Aici orice aventurier, orice grup diversionist poate submina, sabota, provoca tragedii, dacă este racolat/subvenționat de o putere străină care nu ne lasă din îmbrăţişarea ei seculară. Corupţia noastră instituțională îi deschide toate porţile.

La această nouă aniversare a lui 7 aprilie cei mai triști sunt oamenii care au suferit atunci. Orchestratorii și executorii represiunii au scăpat basma curată. Mai rău, aşa cum scrie presa, unii poliţişti şi procurori implicaţi în actele de teroare din penitenciare și comisariate au fost avansaţi. Martori de bază, chiar personaje emblematice, c-un anumit rol în scenariul evenimentelor, s-au estompat, au căzut într-un fel de uitare programatică. Cine îşi mai aminteşte astăzi, bunăoară, de Vladimir Ţurcan, de instrucţiunile pe care le dădea „stegarilor" Ion Galaţchi şi Dragoş Musteaţă?
Filmul „Operaţiunea 7 aprilie" ne spune de altfel că Ion Galaţchi - băiatul în tricou galben la revoluţie - e plecat la studii în România. Dacă o fi adevărat (cum multe pot fi puse la îndoială în această producţie anonimă), ne întrebăm: „Gavroche-ul" care abia articula două vorbe în română şi-a descoperit între timp identitatea şi rădăcinile strămoşeşti, sau pur și simplu cineva l-a scos din raza de bătaie a presei şi a unor anchetatori prea zeloşi?...
Răspunsul la această întrebare îl vom afla, probabil, în filmul următor.