Preşedintele Dodon încearcă să legitimizeze amnistia fiscală şi a capitalurilor?
0Igor Dodon se declară indecis în privinţa reformei fiscale anunţate de PDM şi criticate de opoziţie, societatea civilă, SUA, UE, FMI. Şeful statului spune că „va studia în profunzime” pachetul de legi înainte de a-l promulga sau respinge şi aminteşte că el însuşi a fost autorul unei amnistii asemănătoare în 2007, care ar fi avut rezultate pozitive şi ar fi fost sprijinită de partenerii externi, inclusiv FMI.
Din păcate, se pare că memoria îl înşală pe preşedinte, menţionează autorii unui nou articol al proiectului Sic!, transmite IPN.
Cei de la Sic! amintesc că reforma de „liberalizare a economiei” făcută de comunişti (!) în 2007 consta din trei componente: amnistia fiscală (iertarea datoriilor), legalizarea capitalurilor nedeclarate şi cota 0% pe veniturile reinvestite. Igor Dodon, ca ministru al economiei în cabinetul Tarlev-2, a prezentat proiectul în Parlament şi a promis marea şi sarea: „Este vorba de în jur de cel puţin un miliard de dolari, care ar putea fi legalizaţi în urma acestor reforme, doar atunci când vorbim de legalizarea capitalului. Celelalte două reforme ar putea da efecte mult mai mari în perspectiva anilor următori.”
Optimismul viitorului socialist s-a dovedit a fi exagerat. În urma acestei amnistii, au fost anulate datorii faţă de stat şi penalităţi aferente în valoare de 4,3 miliarde de lei, deşi comuniştii au promis iniţial că bugetul va pierde în acest mod doar jumătate din atâta. Cât priveşte amnistia capitalurilor, au fost legalizaţi doar 360 de milioane de lei sau 35 de milioane de dolari la cursul de atunci. Cu alte cuvinte, din miliardul promis de Igor Dodon („cel puţin”!), au fost legalizate doar 35 de milioane de dolari. Taxa de 5% pentru legalizare a adus bugetului public venituri de doar 18 milioane de lei.
Până la urmă, amnistia din 2007 nu a dat roadele dorite, însă iniţial suna atât de bine încât i-a plăcut şi FMI-ului, nu? Nu, spun autorii Sic!. E drept că reacţia nu a fost atât de dură ca acum, însă experţii internaţionali erau sceptici şi în 2007: „acest pas ar putea deteriora disciplina fiscală, deoarece contribuabilii se vor aştepta la amnistii fiscale repetate, iar contribuabilii care şi-au onorat obligaţiunile vor considera că amnistia nu este justă”. O altă îngrijorare a misiunii FMI era că „iniţiativa preşedintelui privind amnistia capitalului ar putea, de asemenea, genera riscuri pentru regimul de prevenire şi combatere a spălării banilor”. Probabil că, după 11 ani, Igor Dodon a uitat astfel de detalii.
Comparând amnistia din 2007 cu cea din 2018, preşedintele admite totuşi că astăzi e o „altă conjunctură”. E probabil un mod diplomatic de a face referinţă la furtul miliardului şi la spălarea prin sistemul judiciar şi bancar moldovenesc a 22 de miliarde de dolari ale mafiei ruseşti. Majoritatea criticilor din partea opoziţiei şi a societăţii civile ţin anume de acest aspect: legalizarea capitalului nedeclarat, împreună cu legea cetăţeniei contra investiţii, sunt văzute ca o metodă de a legaliza şi întoarce în ţară banii furaţi (a-i întoarce, desigur, beneficiarilor furtului şi nu statului). Mai mult, toţi judecătorii şi funcţionarii implicaţi în laundromatul rusesc vor avea o şansă de a-şi legaliza prin terţi comisioanele ilegale primite atunci.
Potrivit autorilor Sic!, această reformă fiscală a stimulat un consens internaţional: amnistia prezintă mai multe riscuri decât beneficii, va permite legalizarea banilor furaţi şi va fi spre folosul corupţilor. Articolul integral poate fi citit aici.