ONG: Implementarea vaccinării obligatorii nu contravine drepturilor omului

Implementarea vaccinării obligatorii nu contravine, în principiu, drepturilor omului, atât timp cât măsurile pot fi justificate ca proporţionale şi necesare. Acest lucru este confirmat, cel puţin parţial, de jurisprudenţa CEDO şi cea naţională. Concluzia se regăseşte într-o analiză a politicilor de vaccinare obligatorie şi a compatibilităţii acestora cu drepturile omului, publicată de Centrul de Politici şi Reforme din Moldova, transmite IPN.

Potrivit CPR, Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte „vaccinarea obligatorie” ca „anumite măsuri de stimulare a imunizării prin introducerea restricţiilor în cazul în care oamenii o refuză”. În cele mai multe cazuri, astfel de măsuri prevăd şi excepţii, de exemplu, contraindicaţiile medicale. Unele state admit şi obiecţiile religioase sau cele bazate pe conştiinţă. Cu alte cuvinte, când se vorbeşte de vaccinare obligatorie, acest lucru nu înseamnă neapărat că oamenii sunt forţaţi să se vaccineze sau obligaţi să o facă cu riscul de a fi sancţionaţi. Mai degrabă se are în vedere că persoana va suporta costul refuzului de a se vaccina – de exemplu, fiindu-i restrânse anumite libertăţi.

Un alt aspect analizat în articol este practica de vaccinare obligatorie a copiilor. Deşi OMS nu pledează pentru vaccinare obligatorie, ci pentru campanii de informare şi sensibilizare, multe ţări au introdus vaccinarea obligatorie a copiilor, de exemplu împotriva la ROR (rujeolă, oreion şi rubeolă). Potrivit datelor din 2019, 89 de state ale lumii au făcut obligatorie vaccinarea copiilor, altele 20 au ales să condiţioneze prin vaccinare şcolarizarea, iar 32 doar recomandă imunizarea copiilor. Astfel, există precedente de a face vaccinările obligatorii.

Actualmente, în lume există mai multe modele de vaccinare sau testare obligatorie împotriva COVID-19. Cele mai răspândite exemple includ vaccinarea obligatorie a lucrătorilor medicali, prezentarea unui certificat de vaccinare, test negativ, confirmare a infectării cu COVID în trecut pentru a vizita diverse localuri. Unele state au introdus vaccinarea obligatorie pentru toţi vizitatorii (Malta), pentru lucrătorii ce interacţionează cu publicul (Moscova, Rusia), toţi lucrătorii (Italia), pentru toţi salariaţii, cei ce folosesc transportul public (Arabia Saudita), iar Turkmenistan a anunţat vaccinarea obligatorie pentru toata populaţia.

Într-o cauză judecată în aprilie 2021 – Vavřička şi alţii c. Republicii Cehe – CEDO a decis că vaccinarea obligatorie a copiilor în Cehia nu încalcă Articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, adică dreptul la viaţa privată şi cea de familiei şi, deşi este o restrângere a drepturilor omului, este justificată. Într-o altă decizie recentă, de data asta legată direct de COVID, CEDO a examinat două cereri depuse de 30 de profesionişti în domeniul sănătăţii din Grecia. CEDO a considerat că vaccinarea obligatorie nu va duce la un risc ireversibil sau consecinţele refuzului de a fi vaccinat nu sunt ireversibile. Însăşi cererea privind încălcarea drepturilor medicilor se află în procesul de soluţionare în faţa Curţii. O concluzie provizorie ar fi că, în principiu, vaccinarea obligatorie nu contravine drepturilor omului.

Analiza face o trecere în revistă a considerentelor etice în cazul implementării politicilor de vaccinare obligatorie şi recomandă ca statul să pună un accent mai mare pe eforturile de a spori încrederea oamenilor în vaccin, care e o precondiţie a unei politici de vaccinare etice. Politicile de vaccinare ar putea fi prioritizate în baza standardelor drepturilor omului şi a criteriilor etice, cum ar fi: vaccinarea obligatorie pentru anumite categorii ale populaţiei şi nu pentru toată populaţia, stabilirea excepţiilor clar definite şi sancţiuni justificabile.