Omagiu pentru octogenarul Alexandru Moşanu
0Profesorul universitar Alexandru Moşanu, unul dintre fondatorii Frontului Popular şi cel care, practic, a scris Declarația de Independență a Republicii Moldova, împlineşte astăzi 80 de ani.
Primul preşedinte al Parlamentului este cunoscut ca unul dintre cei mai valoroşi istorici de la noi, chiar dacă recunoaşte că nu a publicat opere fundamentale. „În 1993, când mi-au dat distincţia de membru de onoare al Academiei Române, am spus aşa: «Eu n-am avut condiţii să fac lucrări fundamentale. Într-un regim totalitar ori trebuia să falsific istoria, ori să nu scriu nimic. Eu am ales-o pe a doua. După 1988 m-a luat valul politic, al Mişcării de Renaştere Naţională, şi m-a aruncat sus de tot. Fără să vreau, am devenit deputat»", povesteşte Alexandru Moşanu.
MODEL PENTRU COLEGI
În timp ce profesorul se scuză, colegii lui mai tineri au doar cuvinte de laudă. „Ceea ce a făcut în politică şi în reformarea educaţiei istorice din şcoala superioară recompensează lipsa de monografii", susţine Ion Şişcanu, profesor la universităţile „Dunărea de Jos" din Galaţi şi „B. P. Hasdeu" din Cahul. „El a fost motorul cercetării istorice de la sfârşitul anilor '80-începutul anilor '90. Devenise preşedinte al Asociaţiei Istoricilor şi ne-a îndrumat pe noi, cei tineri", îşi mai aminteşte Şişcanu. Potrivit lui, Alexandru Moşanu a avut un rol colosal în condamnarea de către Parlamentul de la Chişinău a Pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor acestuia pentru Basarabiei. „În raportul lui de atunci, fixa vectorul istoriografiei româneşti de la Est de Prut şi ne includea pe noi în istoriografia românească", adaugă Şişcanu.
Şi Gheorghe Negru, care i-a fost student, remarcă activitatea profesorului Moşanu la cârma Asociaţiei Istoricilor. „Ne-a implicat pe noi, istoricii, în Mişcarea de Renaştere Naţională, alături de scriitori şi alţi intelectuali. A pregătit programele de istoria românilor în şcoli şi universităţi", menţionează actualul preşedinte al asociaţiei. Gheoghe Negru îşi aminteşte că şi în era totalitarismului profesorul lui de istoria universală ştia să le transmită informaţii despre România şi să pună accente acolo unde era cazul.
COMSOMOLIST FĂRĂ ŞTIREA PĂRINŢILOR
Alexandru Moşanu s-a născut la 19 iulie 1932, în satul Branişte, judeţul Bălţi. „Am fost ultimul copil în familie, al 11-lea, şi am rămas unicul, toţi ceilalţi au murit de mici. L-am cunoscut numai pe fratele Mihail, care era cu zece ani mai mare ca mine şi care a murit în timpul foametei din 1948", mărturiseşte fostul lider al Frontului Popular. „Îmi cer scuze, sunt foarte emotiv", adaugă el, ştergându-şi cu o batistă lacrimile ce-i apar pe obraji.
A făcut patru clase româneşti şi alte trei sovietice, după care a intrat la Şcoala Pedagogică din Bălţi. „Eram evlavios, dar ştiam că nu trebuie să arăt asta. Dormeam doi pe un pat şi mă culcam primul, ca să mă învelesc cu oghealul de lână de la mama, să-mi fac cruce şi să spun «Tatăl nostru». Dar într-un an m-am transformat în ateist", îşi deapănă amintirile octogenarul.
„În 1949 am devenit comsomolist. Era perioada când ne îmbâcseau cu propagandă. Nu aveam nicio crăpătură prin care să vedem şi alte lucruri din lume. Tranzistoarele ne năuceau cu lozinci despre socialism şi Stalin. Era perioada când l-au luat de lângă mine pe colegul Vasile Ţurcanu şi l-au condamnat la zece ani de puşcărie", remomerează Alexandru Moşanu. „Eram foarte încăpăţânat şi dornic de a mă manifesta. Am devenit unul dintre cei mai buni studenţi, candidat bun pentru comsomol. Sărmanul tată, dacă ar fi ştiut că am devenit comsomolist şi, pe urmă, membru de partid...", oftează istoricul.
Citeşte şi
A AJUNS LA ISTORIE DIN ÎNTÂMPLARE
A dat la Istorie din întâmplare, după ce ani de zile s-a pregătit de Matematică. „A fost o întâmplare fericită. Dacă deveneam matematician, putea să iasă din mine cu totul altceva", se tânguieşte el. I se reproşează că a avut un trecut comunist şi că a făcut carieră în acea perioadă. Se scuză că aşa au fost vremurie şi-şi aminteşte cele trei „neplăceri" pe care le-a avut cu autorităţile.
În septembrie 1970 a publicat, în oficiosul „Sovetskaia Moldavia", un articol despre România, care n-a plăcut. Cazul a fost discutat la Biroul Comitetului Central, Moşanu fiind învinuit că-i ţine parte lui Ceauşescu. „M-au dat afară din funcţia de secretar ştiinţific de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe, dar s-au temut să mă alunge din partid. Şi asta pentru că i-am înfruntat, cu argumente, pe ştabi, lucru neobişnuit pentru ei. Am fost persecutat, dar puşcărie n-am făcut. Nu mi-a ajuns curaj să fiu mai bătăios", recunoaşte istoricul.
Din 1976 până în în 1997 a fost lector, şef de catedră şi apoi decan la Facultatea de Istorie. Spune că prin 1982-1983 KGB-ul l-a filat şi-i pregătea dosarul pentru a-l condamna. În 1988 a fost din nou discutat la Biroul Comitetului Central, de această dată fiind acuzat că nu recunoaşte „bilingvismul armonios ruso-moldovenesc".
Click aici să vezi GALERIA FOTO cu imagini de la Proclamarea Independenţei din 27 august
„Nu eu m-am băgat la Congresul de constituire a Frontului Popular, ei m-au adus. Eram foarte ocupat la Facultatea de Istorie, unde eram decan. În sfârşit ajunsesem în apele mele, mă înţelegeam foarte bine cu studenţii. Dacă în dosarele de la Securitate ar scrie că Moşanu a fost colaborator KGB sau comunist înveterat, aceste documente ar fi fost publicate demult", conchide el.