Medic din Chişinău: „După 25 ani de devotament în acest sistem, azi mă gândesc să-mi las halatul alb”

Renata Zabelinsky, medic la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău, a transmis un mesaj de disperare, pe pagina sa de Facebook, în care susţine că este gata să demisioneze din cauza atitudinii pe care o au autorităţile faţă de sistemul medical din Republica Moldova, în contextul pandemiei COVID-19.

„Ceva timp în urmă, am ales sa fiu alături de colegii mei în lupta contra acestui virus. Dar azi, după blamarea şi „susţinerea” personalului medical de către doamna minustru al Sănătăţii, am înţeles că nu merită să-ţi expui viaţa şi familia la risc. După 25 ani de devotament în acest sistem, azi mă gândesc să-mi las halatul alb. Doresc să o întreb pe doamna ministră, dacă a ştiut de existenţa Spitalului Clinic de Psihiatrie, ştie unde se află el, deoarece nu l-a vizitat niciodată? Ştie specificul acestui spital şi contingentul care se tratează aici? Este un lucru bine înteles si prognozat în orice Spital de Psihiatrie, că de la un pacient internat cu simptome de virus, peste o perioadă vor fi zeci! Deoarece acestor pacienţi nu se poate explica cuvântul izolare şi respectarea regulelor igienice; el are necesităţile sale de a fuma dintr-o ţigară, de a bea dintr-o sticlă cu apă cu alt pacient, în secţiile de 90 paturi.

Nu v-aţi gândit la acest scenariu? Nu v-aţi gândit la faptul că fiind infectat pacientul nu va fi primit de alt spital, deoarece are o boala concomitentă, cea psihică? Şi dacă este trimis personalul medical şi medicii în carantină la domicilu, atunci ce facem cu aceşti bolnavi? Cine-i ajută? Sau poate le deschidem uşa?

Nu aţi analizat, deoarece aţi fost departe de acest spital! Nu l-aţi abordat cu maximă seriozitate! Acum învinuiţi personalul medical şi medicii care se sufocă acolo că ei singuri s-au infectat din propria neglijenţă? Care dorm în spital pentru a nu infecta familile? Care fac tot ce e posibil pentru aceşti pacienţi, acest spital şi pentru aceasta ţară? Care rămân tot mai puţini, pentru că şi ei sunt oameni şi se îmbolnăvesc. Oare asta trebuie să facă Căpetenia de oaste în timpul unui război? Oare acum trebuie să fim blamaţi şi umiliţi? Aceasta este tactica Dumneavoastra de „sustinere”? Medicii, după o astfel de luptă cu virusul, mai luptă şi cu ministerul, care ar trebui să-i protejeze, să-i stimuleze, dar nu să-i distrugă psihic.

Aşa suntem noi, oamenii, căutăm în nenorocirile noastre pe cineva vinovat. Nu a fost vindecat pacientul - medicul este numit ucigaş, nu a fost găsit leacul - criminalul este dublu. A infectat un pacient – medicul este un monstru, s-a infectat singur – este un neglijent şi un prost. Nu s-a dus la muncă - un dezertor, s-a plâns de lipsa materialelor de protecţie - un trădător. Şi toate acestea la aplauzele „Eroilor doctori”, pe de o parte, şi cu un cuţit în spate pe de altă parte. Dar dupa acest „război” cine va rămâne să mai lucreze în cadrul acestui sistemul medical murdar? Pe salarii mizere şi călcaţi în picioare de propriul minister. Azi mă gândesc să las Halatul meu Alb, pentru ca, în continuare, să-l purtaţi Dumneavoastră, Ministrul Sănătăţii în funcţie şi nu medic de specialitate!”.