Limba rusă nu va mai avea statut de limbă de comunicare interetnică în Moldova. CC a admis parţial sesizarea PL
0Curtea Constituţională a admis luni, 4 iunie, sesizarea deputaţilor liberali, care pretind că limba rusă nu poate avea statut de limbă de comunicare între naţiuni pe teritoriul Republicii Moldova, în timp ce limba de stat este limba română.
Potrivit liberalilor, statutul limbii ruse a fost indicat prima dată în Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, din septembrie 1989. Documentul stabileşte că „limba rusă, ca limbă de comunicare între naţiunile din URSS, se foloseşte pe teritoriul republicii, alături de limba română, în calitate de limbă de comunicare între naţiuni, ceea ce asigură un bilingvism naţional-rus şi rus-naţional real”.
„Inexplicabilă este păstrarea intactă a Legii, cu menţinerea aceluiaşi statut şi garanţii pentru limba rusă – limba oficială a fostei URSS, la mai bine de 26 de ani de la proclamarea independenţei statului Republica Moldova (27 august 1991) şi la mai bine de 22 de ani de la adoptarea Constituţiei acesteia la 29 iulie 1994 (intrată în vigoare la 27 august 1994). E de la sine înţeles, pe planul funcţionării limbilor în Republica Moldova, anacronismul unei asemenea situaţii”, se menţionează în sesizarea liberalilor.
Curtea a analizat mai întâi Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Având în vedere titlul acestei legi, dubiile pe care le presupune formularea sa, dar şi raţiunile de ordin practic, Curtea a notat că însăşi denumirea legii reflectă o realitate depăşită. Denumirea de „Republică Sovietică Socialistă Moldovenească” nu mai există din 23 mai 1991, când numele statului s-a modificat în Republica Moldova.
De asemenea, Curtea a constatat, în preambulul Legii, o altă dovadă a caracterului desuet al acesteia: obligativitatea utilizării limbii ruse ca limbă de comunicare între naţiunile din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice s-a destrămat pe 26 decembrie 1991. De altfel, dacă ar fi acceptată vigoarea legii în discuţie, această obligaţie ar constitui o altă impunere a unei concepţii de o manieră paternalistă, atipică pentru perioada contemporană. Naţiunile statelor succesoare ale Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pot utiliza ca limbă de comunicare orice limbă doresc, important fiind actul înţelegerii.
CC a constatat caracterul inutil al Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Pe de o parte, nu dispoziţiile sale produc efecte, ci dispoziţiile legilor speciale ulterioare. Pe de altă parte, comunitatea din Republica Moldova trăieşte într-un alt stat, unul nou, de drept, democratic şi independent, în care raţiunile de moment ale Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite nu-şi mai au rostul. Curtea a subliniat că efectele declarării desuetudinii unei legi echivalează cu abrogarea acesteia. În consecinţă, a declarat inadmisibil capătul de sesizare referitor la această Lege.
Potrivit Curţii, caracterul oficial al limbii române în Republica Moldova nu exclude traducerea actelor normative adoptate sau emise de către unele autorităţi centrale ale Republicii Moldova în alte limbi, garantarea de către stat a dreptului la educaţie în limba rusă, publicarea actelor normative, a comunicărilor oficiale şi ale altor informaţii de importanţă naţională în limba rusă şi afişarea denumirilor instituţiilor şi a localurilor publice în limba rusă. Textele de lege contestate din acest punct de vedere nu prevăd publicarea actelor normative, desfăşurarea procesului de învăţământ sau afişarea denumirilor instituţiilor şi a localurilor publice exclusiv în limba rusă, ci, în primul rând, în limba română, limba rusă constituind o opţiune subsecventă.
Hotărârea Curţii este definitivă şi nu poate fi supusă niciunei căi de atac. Aceasta intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial.