Istoria unei ruine: Casa de creaţie a scriitorilor

Un complex de lux cândva, pensiunea de la Peresecina arată ca după război. Uniunea Scriitorilor încearcă să rezilieze contractul cu ultimul arendaş, pentru a salva puţinul ce a rămas din urma hoţilor

Situată în mijlocul pădurii, cu un lac şi izvoare de apă minerală în apropiere, Casa de creaţie a scriitorilor era un complex de lux acum 20 de ani. Literaţii aveau aici toate condiţiile pentru a se odihni în linişte şi a crea în sânul naturii. Pe lângă odăile dotate cu mobilier modern, televizoare, frigidere şi noduri sanitare, clădirea cu trei nivele găzduia o sală de mese cu bar şi biliard, o bibliotecă şi chiar un cinematograf. Înconjurată de alte cinci căsuţe, cu piscină şi saună, pensiunea era un adevărat orăşel cu propria infrastructură: drum asfaltat, fântână arteziană, cazangerie, transformator electric. Garajele, depozitele, blocul pentru angajaţi şi serele cu legume se aflau mai la vale, ferite de ochii turiştilor.

A ajuns teren de luptă

Din toată această bogăţie au rămas, ca după bombardament, doar pereţi goi şi mormane de pietre. Fără paznic sau măcar un gard, pensiunea a fost lăsată pradă hoţilor care au cărat tot ce-au putut, de la ţevile pentru apă şi stâlpii de electricitate până la bordura de beton, smulsă din pământ. Printre ruine şi gunoaie, amatorii de paintball se joacă de-a războiul, împuşcând bile cu vopsea. „Oamenii n-au nicio vină. Conducerea Uniunii Scriitorilor trebuie să răspundă pentru că a lăsat casa de izbelişte. A fost foarte frumos aici şi sătenii aveau de lucru. Mă doare sufletul când văd cum arată acum“, spune Sorin, un localnic de 37 de ani, care ne ghidează printre dărâmături.

FOTO: Un glumeţ a încropit un meniu pe peretele fostei săli de mese

„Era un loc drăguţ, plăcut. O poiană în mijlocul căreia trona o clădire şi câteva căsuţe aşezate în potcoavă, unde te puteai retrage pentru a crea. Mi-a rămas în memorie o întâlnire cu un grup de scriitori din România, în frunte cu criticul literar Laurenţiu Ulici, care a fost găzduit acolo. Era în vara lui 1997, cred. Cu această ocazie, fuseseră recondiţionate 15-20 de camere, deşi clădirea arăta deja avariată“, îşi aminteşte şi scriitorul Vitalie Ciobanu.

Dată în arendă pe 44 de ani

Construită din banii Uniunii Scriitorilor din URSS, Casa de creaţie a fost dat în exploatare în 1990 şi a funcţionat doar câţiva ani. „Potrivit actului comisiei de stat, lucrările au costat 3,6 milioane de ruble sau circa 5 milioane de dolari“, povesteşte Nicolae Rusu, preşedintele Fondului Literar, care a administrat complexul până în 1996, când a fost trecut în gestiunea directă a conducerii Uniunii Scriitorilor din Moldova.

FOTO: Scările stau să cadă sub greutatea paşilor, ca într-un joc de domino

Pentru că nu mai putea întreţine mastodontul care se întinde pe un teren de 9,2 hectare, Uniunea l-a dat în arendă unor firme. Ultimul chiriaş, Lagro-in SRL, a primit în locaţiune imobilele până în anul 2050. Conform contractului semnat în 2006, compania urma să repare clădirile şi, începând cu 1 august 2009, să ofere gratuit scriitorilor zece camere în viitorul sanatoriu.

Nu se face ordine în republică, d-apoi la Casa de creaţie a scriitorilor. Mihai Cimpoi, ex-preşedintele Uniunii Scriitorilor

De atunci, nu s-a mai pus nicio cărămidă, iar tot ce-a fost mai de preţ a dispărut. Scriitorii au trebuit s-o caute pe directoarea firmei în Italia, unde aceasta este plecată de câţiva ani, iar luna trecută au cerut în instanţă rezilierea contractului. „Compania n-a putut să activeze pentru că nu era energie electrică. Uniunea Scriitorilor avea datorii de circa 57.000 de euro. Nu vom ceda, am investit o sumă pentru proiect şi business plan. Cine ne va restitui aceşti bani? Uniunea? Statul?“, întreabă revoltat soţul femeii de afaceri, Lilian Parfeni, care nu pomeneşte însă de despăgubirile pentru averea jefuită.

Factura de circa un milion de lei a rămas moştenire de la precedentul arendaş, care se conectase ilegal la lumină şi tăia lemne din pădure. 

Milioane furate şi niciun vinovat

Unii membri îi reproşează fostului preşedinte al Uniunii Scriitorilor că nu a avut grijă de complex. „Casa de creaţie a ajuns pe mâna unor aventurieri care, cum o preluau, furau ce aveau de furat şi plecau. Un administrator cu cap, înainte de a încheia un contract, măcar ar fi cerut bilanţul contabil al companiei. Păcat că s-a întâmplat aşa. Acum prinde orbul, scoate-i ochiul...“, regretă Nicolae Rusu.

FOTO: Mormane de moloz şi în camerele destinate angajaţilor

„E o crimă mare. Atâta avere s-a furat! S-au pierdut milioane şi nimeni nu răspunde. Totul e pe seama lui Mihai Cimpoi, care nu s-a priceput să administreze. Ar trebui să înfunde puşcăria“, este mai direct prozatorul Vladimir Beşleagă.

E o crimă mare. Atâta avere s-a furat. S-au pierdut milioane şi nu răspunde nimeni. Vladimir Beşleagă, prozator

Pe de altă parte, Mihai Cimpoi susţine că a depus „nişte eforturi eroice“ pentru a păstra proprietăţile. „Am adus pază paramilitară. Mă costa 16-18 mii de lei pe lună şi oricum se fura. Am pus gard de fier şi acela a fost furat. Am sesizat poliţia de la Orhei şi câţiva oameni din prin satele vecine care au cărat cotileţ au fost băgaţi la închisoare. Dacă se fura ziua-n amiaza mare la sediul Uniunii Scriitorilor, d-apoi acolo în pădure!“, se justifică academicianul. El afirmă că a negociat cu cel puţin 30 de oameni de afaceri, dar nu s-a găsit niciun curajos să investească milioane de euro în renovarea complexului. „Mi-am pierdut un sfert de viaţă şi 90% din nervi cu această casă“, se plânge criticul literar.      

Şi actualul preşedinte al Uniunii, Arcadie Suceveanu, susţine că scriitorii n-au avut noroc de un partener de bună-credinţă, dar speră că va găsi un investitor cu dare de mână pentru a readuce la viaţă zona de odihnă.

Proprietăţi pierdute

De-a lungul anilor, Uniunea Scriitorilor a pierdut câteva proprietăţi. Este vorba de ziarul „Literatura şi Arta“, privatizat de scriitorul Nicolae Dabija cu tot cu sediul din strada Sfatul Ţării, birourile revistei „Columna“ din strada Mihai Eminescu şi câteva garaje.