GALERIE FOTO Chişinău, capitala semafoarelor din fier vechi şi staniol

Trei sferturi din semafoarele din Chişinău au termenul de exploatare depăşit de câteva ori. Muncitorii cumpără piese de la pieţele de vechituri şi „împodobesc“ vizierele cu staniol ca lumina să fie cât de cât vizibilă.

Imaginaţi-vă că într-o dimineaţă când vă porniţi la serviciu niciun semafor nu funcţionează sau luminile joacă de parcă v-aţi afla într-o discotecă. Se formează ambuteiaje, intersecţiile sunt blocate, şoferi strigă unii la alţii şi se produc accidente rutiere.

„Cel mai înapoiat oraş din CSI“

Nu e o scenă dintr-un film SF, ci un lucru ce nu e exclus să se întâmple în Chişinău, dacă autorităţile nu vor investi în următorii ani în semafoare noi. „Dacă facem o comparaţie cu capitalele ţărilor ex-sovietice, Chişinăul este cel mai înapoiat în acest domeniu. Acelea au 80% din semafoare cu leduri, iar la noi sunt doar câteva. Deseori lumina e atât de slabă încât şoferii îşi dau seama foarte greu ce culoare e aprinsă“, spune Foma Molcocean, directorul societăţi Semafor-service, ce deserveşte semafoarele în Chişinău.

„Am călătorit mult în Occident. Acolo, atunci când un semafor nu funcţionează, şoferii se deplasează după principiul fermoarului, trec pe rând câte unul din fiecare direcţie. La noi însă nu este niciun fel de respect. Dacă te afli pe o stradă secundară n-ai nicio şansă să te mişti din loc“, afirmă Ion Rotaru, un şofer pe care l-am întâlnit în stradă.

Confecţionate din tablă ruginită

Termenul de exploatare a semafoarelor este de 10-15 ani. În Chişinău, 75% din dispozitive au acest termen depăşit de două-trei ori. „Noi avem subcircuite de semafoare construite în 1965 – 1970, cum sunt majoritatea celor de pe bulevardele Ştefan cel Mare, Dacia şi strada Kogălniceanu. Suntem nevoiţi să le menţinem cum putem“, se plânge directorul întreprinderii.

Pentru semafoarele vechi de 30 de ani nu se mai produc piese de schimb. Specialiştii le găsesc doar la piaţa din strada Pan Halippa (cunoscută ca „pticika“), vândute de bătrâni care le-au luat cândva de la uzină. Foma Molcocean susţine că tariful lunar de 1.500 de lei oferit de primărie pentru deservirea semafoarelor dintr-un nod de circulaţie, a fost aprobat încă în 2004, dar de atunci preţurile s-au majorat de câteva ori.

Chiar şi cu bani puţini găsesc ieşire din situaţie. Pentru că nu le ajung fonduri să procure viziere (placa de protecţie) de la firmele producătoare, muncitorii de la Semafor-service le confecţionează din tablă şi le vopsesc în negru. Astfel de instalaţii sunt la jumătate din semafoare. Iar reflectoarele ruginite arată ca noi după ce sunt căptuşite cu staniol cumpărat de la fabrica de bomboane „Bucuria“.

„Măcar strigă ca din gură de şarpe. Dacă bani nu-s, n-ai ce face“, se tânguieşte Nicolae Vereşco, şef la Lumteh, întreprindere la balanţa căreia se află semafoarele din Chişinău. Situaţia nu se va schimba în bine căci în bugetul municipal pentru anul 2013 nu sunt prevăzute surse financiare pentru procurarea de semafoare noi. Singurul lucru care e posibil să se întâmple anul acesta e ca aleşii locali să aprobe un nou tarif.

Cum sunt dirijate

De multe ori ne miră operativitatea cu care se lucrează atunci când pe străzile Capitalei se deplasează delegaţii. La Semafor-service există un punct central de comandă care este supravegheat non-stop. Operatorul de aici primeşte prin staţia radio solicitarea de la Poliţia Rutieră. Informaţia este introdusă în computer, unde se indică ora exactă şi minutele în care un anumit semafor trebuie să menţină culoarea verde. Anumite intersecţii pot fi supravegheate prin televizor. Sistemul este însă vechi de 30 de ani. Imaginea este de calitate proastă şi nu e posibilă înregistrarea informaţiei.

„În sistemul automatizat de dirijare sunt incluse 105 subcircuite de semafoare din totalul de 186 existente în Chişinău. Restul lucrează în regim local, fără a putea fi controlate de la punctul de comandă. Noi avem posibilitate să dirijăm lucrurile de aici, cum ar fi asigurarea drumului verde delegaţiilor şi să blocăm străzile secundare. Totul se întâmplă atât de repede încât oraşul nu prea simte acest lucru“, ne asigură Foma Molcocean.

Unii şoferi au observat că uneori, mergând pe bulevardul Ştefan cel Mare, străzile Izmail sau Bucureşti, mereu prind culoare verde a semaforului. Specialiştii spun însă că nu pe toate drumurile este posibil să lucreze principiul undă verde.

„Când pe o stradă se circulă în două direcţii trebuie să alegem varianta optimă pentru a descărca fluxul. De exemplu, dacă ne deplasăm pe strada Pan Halippa la vale, vom avea undă verde până la Ştefan cel Mare. Când s-au proiectat aceste obiective şi s-au inclus în sistemul automatizat, am ţinut cont de faptul că pe aici trece 80% din transportul ce se îndreaptă spre centru, dar la deal cea mai mare parte se duce spre Şoseaua Hânceşti/ Alecsandri. De aceea, am dat prioritate la vale, iar la deal vom sta la roşu“, explică specialistul. Mai sunt şi alte străzi cu undă verde. ;

Curiozităţi despre semafoarele din Chişinău

- În Capitală, primele semafoare au apărut în 1964, la intersecţia străzilor Lenin şi Gogol, astăzi Ştefan cel Mare şi Bănulescu-Bodoni. Atârnau de-asupra şi arătau deplasarea în patru direcţii.

- Din 1986 a fost implementat sistemul automatizat de dirijare.

- În prezent, semafoarele din generaţia nouă sunt dirijate prin radiounde, iar cele vechi prin linii de telefon.

- De la pupitrul de comandă sunt controlate prin unde radio 55 de intersecţii, deşi capacitatea e de 1.500.

- Undele radio permit controlul la o distanţă de cel mult 35 de kilometri de pupitrul de comandă.

- Cele mai vechi semafoare sunt pe bulevardele Ştefan cel Mare şi Dacia şi străzile Kogălniceanu şi Şciusev.

- Fază lungă a semaforului la culoarea verde este pe străzile Asachi, Bucureşti, Şoseaua Hânceşti şi bulevardul Dacia.

- Cel mai modern semafor, cu led-uri, este la intersecţia străzilor Kogălniceanu şi Sfatul Ţării.