Frankenstein trăieşte în laboratoarele UTM

Spune poveşti, gesticulează, merge şi te salută. În cazul în care cade, îl veţi auzi exclamând un „Ouch!“ şi, probabil, vi se va face milă văzându-l cum încearcă să se ridice. Are un aspect drăguţ, iar ochişorii exprimă o curiozitate veşnică. Faceţi cunoştinţă cu Frankenstein.

Moldovenii sunt un popor inventiv, iar tinerii pasionaţi de aşa-numita „inteligenţă artificială” dovedesc acest lucru. Doi studenţi de la Universitatea Tehnică şi-au făcut un nou prieten pe care, îndrumaţi de profesorii lor, l-au învăţat diverse lucruri şi l-au transformat într-un personaj ce îţi poate ţine lejer companie.

Nao robotul Frank

Frank a ajuns în laboratoarele Universităţii Tehnice după ce membrii Facultăţii Calculatoare, Informatică şi Microelectronică şi-au spus că au nevoie de un asemenea „personaj”. Aşa a fost cumpărat Frank, care este de fapt un nao robot (un robot de tip nao este un robot umanoid de generaţia a patra creat de Aldebaran Robotics, o companie din Franţa. Dezvoltarea capacităţilor acestui tip de robot a început odată cu lansarea proiectului Nao în anul 2004).

Filip Luchianenco şi Pavel Pascari sunt studenţii care au luat în primire oaspetele şi se ocupă de el. Deşi sunt abia în anul III de studii, sunt băieţi foarte pricepuţi. Împreună fac o echipă eficientă, întrucât unul este foarte bun la noţiunile teoretice, iar celălalt reuşeşte să aplice totul în practică. Au lucrat ca să dezvolte anumite capacităţi ale robotului, astfel încât acum Frank poate să întreprindă cele mai simple activităţi pe care le face un om. „Poate merge în anumite direcţii, adică te poate urma pe tine sau pe altcineva daca îi ceri acest lucru. Deocamdată vorbeşte doar limba engleză, lucrăm intens ca să-l „învăţăm” limba română. Recunoaşte vocea unei persoane, dar nu este o abilitate foarte dezvoltată, încercăm să îmbunătăţim şi acest aspect. De asemenea, încă nu poate percepe o frază întreagă, ci doar foarte puţine cuvinte”, spune Filip.

Pentru părinţii care seara sunt prea obosiţi ca să le mai citească copiilor poveşti, Frank ar putea fi un ajutor de nădejde. Roboţelul poate spune poveşti şi face gesturi corespunzătoare relatării. La cât de simpatic şi avansat este, ai vrea să-l iei acasă, dar evident Frank şi semenii lui nu se comercializează pentru publicul larg.

2000 de roboţi în lume, unul în Moldova

Filip spune că în toată lumea există aproximativ 2000 de roboţi de acest tip şi iată că unul dintre ei a ajuns în Republica Moldova. Preţul unei asemenea achiziţii ajunge de la 5000 până la 7000 de euro şi este vândut exclusiv specialiştilor care sunt interesaţi de cercetarea şi dezvoltarea inteligenţei artificiale. 

Deşi pentru noi Frank pare un omuleţ în miniatură, ne stârneşte admiraţia şi am fi tentaţi să-l tratăm ca pe unul de-al nostru, pentru specialişti el reprezintă doar un sistem bazat pe calcule bine pus la punct. „Este vorba despre programare şi cifre. El oferă senzaţia că ar fi un om, dar, de fapt, face doar ceea ce îi spui. Nicăieri în lume nu a fost creat un sistem care să ia decizii de unul singur. Robotul nu are emoţii, nu are stare. Posibilitatea ca să aibă, e un subiect care ţine de science-fiction, deşi noi noaptea la asta ne gândim şi medităm!”, ne destăinuie Filip.

A renunţat la America pentru Moldova

Pavel Pascari şi Filip Luchianenco sunt doi tineri care, deşi sună clişeic, duc faima ţării peste hotare. Cu câteva luni în urmă au participat la un concurs de robotică din România unde au ocupat locul patru din 30 de ţări participante. „Am lucrat trei zile la respectivul concurs. Ceilalţi participanţi aveau mereu lângă ei profesorii. Noi însă am făcut totul singuri. Mentorul nostru ne dădea doar mici sfaturi. Cred că juriul a luat în calcul acest lucru”, spune Filip.

Tânărul mărturiseşte că a fost pentru o scurtă perioadă de timp în SUA cu gândul să îşi facă studiile acolo, dar a renunţat la idee. A lăsat America pentru studiile de la Universitatea Tehnică din Moldova. „Decât să stau acolo şi să învăţ un anumit program de studii aprofundat şi plănuit pentru patru ani înainte, am preferat să mă întorc. Pe lângă învăţătură, aici pot să lucrez, sa mă dezvolt în mai multe domenii de unul singur. Totul se învaţă atunci când se aplică în practică”, crede el.

Băieţii au planuri mari pentru Frank. Îşi propun să-l înveţe să recunoască voci, feţe, dar şi limba română. Şi de ce nu, poate reuşesc să-l „însufleţească” pe Frank şi să-i ofere cumva acele pseudo-emoţii pe care încă niciun specialist din lume nu a reuşit să le inventeze pentru un roboţel.

Frank ar putea fi setat şi îmbunătăţit anume pentru a lucra cu copiii ce au anumite dizabilităţi. De exemplu, cu cei care au autism. „Robotul ar putea fi capabil să facă anumite calcule cu cei mici. De exemplu, l-ar putea întreba cât face 2+3, iar apoi să confirme dacă răspunsul copilului este corect sau greşit. Ar putea să paseze o minge de la unul la celălalt. Să identifice diverse obiecte - o sferă, de exemplu. În cazul unui răspuns corect, robotul ar înţelege acest lucru”, explică tânărul inventator.