FOTO Transformarea agriculturii Letoniei: de la colhozuri dezmembrate la afaceri profitabile

Experţii de la Riga povestesc ce reforme a făcut Letonia pentru a-şi moderinza radical agricultura şi ce greşeli au făcut.

Lipsa forţei de muncă în agricultură, din cauza depopulării satelor sau din alte motive, angajaţi care vin la serviciu în stare de ebrietate, ţărani care mai bine trăiesc din alocaţii sociale decât să-şi cultive pământul. Vă sună cunoscut? Se întâmplă în Letonia de azi, nu degeaba ţările noastre au fost republici-surori. Majoritatea fermierilor letoni au profitat însă de parcursul european şi şi-au modernizat întreprinderile, iar astăzi spun la unison că trăiesc mai bine. Un lucru e cert: nicăieri în lume reformele nu se fac peste noapte, iar bunăstarea nu vine de la sine.

După destrămarea URSS şi retrocedarea averilor, sute de mii de letoni au devenit peste noapte fermieri, majoritatea neavând habar dacă vor face agricultură în viitor. A trebuit să treacă mulţi ani până s-au ales dintre ei producătorii agricoli adevăraţi. Mulţi proprietari şi-au vândut pământurile, iar ulterior, în lipsă de surse de venit, au plecat în Europa în căutarea unei surse de existenţă.

Cel mai important lucru în procesul de transformare a fost dialogul dintre autorităţi şi fermieri, spun experţii letoni, iar aici un rol deosebit l-au avut organizaţiile non-guvernamentale care-i reprezintă pe agricultori. În Letonia sunt zeci de ONG-uri de profil şi o suprastructură care le reuneşte pe marea lor majoritate - Consiliul de cooperare şi organizare în domeniul agriculturii. Mai toate organizaţiile au oficii în sediul Ministerului Agriculturii şi experţi care stau permanent acolo şi veghează tot ce fac autorităţile în domeniul agriculturii.

De pildă, acum este în dezateri publice legea pământului, un motiv de dispută între marii fermieri, pe de o parte, şi cei mici şi mijlocii, pe de altă parte, iar fiecare tabără are asociaţii care-i reprezintă. Concret, iniţiativa legislativă prevede suprafaţa maximă pe care are voie s-o deţină un proprietar de pământ şi dacă şi cât trebuie să cumpere un cetăţean străin.

Dispută între marii fermieri şi cei mici

„Noi vrem să cumpere pământul fermierii locali, nu cetăţenii străini. Cei din Europa ne spun că nu putem aşa, că nu e o concurenţă corectă. În ceea ce priveşte suprafaţa maximă admisă, cei de la Parlamentul fermierilor (Zemnieku Saeima – let., organizaţia care îi reuneşte pe marii proprietari, îndeosebi pe cei care cultivă cereale – n.r.) propun 2.000 de hectare, alte ONG-uri care reprezintă fermieri mai mici spun că şi 500 e foarte mult“, explică Armands Krauze, preşedintele consiliului de administraţie al Asociaţiei apicultorilor şi vicepreşedinte al Consiliului de cooperare şi organizare în domeniul agriculturii.

Nu este prima dezbatere de acest fel de la Riga. Toţi experţii pe care i-am întâlnit au recomandat Chişinăului şi moldovenilor să stabilească din capul locului ce fel de model vor să aleagă: fie o agricultură cu mulţi fermieri mici şi mijlocii, ca în Polonia, Franţa, Germania; fie modelul Estoniei cu proprietari mari care i-au înghiţit pe cei mici. „În toate documentele UE, şi-n ţările europene în general, se vorbeşte despre afacerile de familie, nu despre marii fermieri. Totul depinde de interesul naţional, de planul de dezvoltare rurală pe care-l alege fiecare stat. De aceste lucruri vor depinde şi cât de viabile vor fi fondurile europene“, adaugă Armands Krauze (foto), care reprezintă agricultorii letoni la Bruxelles în mai multe structuri consultative.

La fiecare etapă li se cere opinia

„Dacă vom continua să mergem în aceeaşi direcţie ca până acum, când cea mai mare parte a suportului financiar merge către fermierii mari, cu capital, cei mici vor dispărea şi ce va fi la sate? Noi suntem o ţară mică, avem puţin pământ agricol, dar mai avem populaţie la sate. De aceea acum dezbatem ca, măcar în al 12-lea ceas, să facem ceva gândit, ca agricultura letonă să rămână barem aşa cum e acuma. Să nu se întâmple că cei mari cresc, iar cei mici trebuie să renunţe şi să plece din localitate, pentru că pământ este atâta cât este“, adaugă Agita Hauka, preşedinta Federaţiei fermierilor, care-i reprezintă de antreprenorii mici şi mijlocii.

Aceasta recunoaşte că agricultorii luptă între ei chiar şi în interiorul organizaţiilor, pentru că sunt foarte diferiţi. Important e că până la urmă ajung la un consens şi au reprezentanţi în discuţiile cu ministerul. „Prin dialog am reuşit multe. Autorităţile ne spun ce prevăd legile, iar noi le explicăm cum e în realitate. La fiecare etapă ni cere opinia, dar sunt atâtea documente, că noi, cei care lucrăm în agricultură, nu le putem înţelege“, mai spune Agita Hauka.

Important e ca aceste organizaţii de profil să vrea să se dezvolte tot satul împreună, nu doar buzunarul cuiva. Agita Hauka, preşedinta Federaţiei fermierilor Mereu îţi pare că în altă ţară e mai bine, că nu trebuie să lucrezi aşa de mult. Dar dacă ai pământ acasă, oricând poţi începe orice business în agricultură şi vei avea şi bani. Agnese Hauka, fermier Ne-ar conveni dacă UE ar renunţa la toate subvenţiile. Am fi mai competitivi decât cei din vechea Europă, pentru că noi ne-am obişnuit să trăim în condiţii mai complicate. Guntis Gutmanis, crescător de oi

Se opun ue cei cărora nu li se explică regulile

Organizaţiile de profil sunt cele care traduc directivele UE în limbajul oamenilor obişnuiţi. „Desigur, agricultorilor le vine greu să citească aceste norme. În primul rând, ele fac trimitere la alte documente şi nu sunt clare. De exemplu, când vorbim despre o planetă verde, fiecare gândeşte în felul lui şi toţi sunt îngroziţi că nu există un limbaj accesibil. Vor să li se spună ce se va întâmpla dacă legea este adoptată. Fiecare fermier are situaţia lui, cultivă ceva specific şi vrea să găsească repede răspunsuri. Dacă ministerul şi noi le explicăm mai simplu şi mai clar, oamenii nu se opun şi nu au emoţii negative. Acesta este rolul nostru“, susţine şi Ginta Jakobsone (foto stânga), expert la Consiliul de cooperare şi organizare în domeniul agriculturii.

Reforme făcute în grabă

Aceasta mai afirmă că în perioada de preaderare în Letonia au fost făcute multe reforme în grabă, fără a fi  explicate suficient de bine populaţiei. Abia în ultimii ani, fermieriilor li se cer opiniile. „Trebuie să găsiţi şi voi oameni care să-i înţeleagă şi pe fermieri, şi pe şefii din agricultură. De asta depinde cum vor fi consultate documentele în Moldova. Acest sistem de control public este foarte important. Să nu câştige o anumită categorie de fermieri. Toate discuţiile sunt în baza argumentelor. Dacă nu le ai, nu ai fapte, analize, eşti mai puţin credibil“, povesteşte experta Ginta Jakobsone.

Şi fermierii letoni recunosc că graba de a implementa condiţiile UE şi de a ajusta aquis-ul comunitar are şi avantaje, şi dezavantaje. „Ţara noastră a fost printre primele care a îndeplinit aceste norme. Pe de o parte, pentru stat este foarte bine, dar pentru fermieri, ca să le îndeplinească, sunt nişte cheltuieli în plus. Cei mari şi le pot permite, iar celor mici le este greu să le facă. Cele mai complicate au fost normele de poluare şi cele veterinare“, recunoaşte Guntis Gutmanis, un crescător de oi. El povesteşte că atunci când a mers cu mai mulţi colegi în UE, în vizite de schimb de experienţă, s-a întrebat de ce letonii au trebuit să fie pe primul loc, nu francezii, nu germanii, şi de ce în ţara lor e mai strict cu regulile decât acolo.

Excepţie pentru produsele de casă

Majoritatea normelor europene nu-i vizează pe proprietarii de gospodării mici, care au două-trei vaci sau câteva oi pentru consumul propriu. Acolo nu există riscuri de contaminare ca la fermele mari. Cei care vor însă să-şi vândă produsele la piaţă trebuie să le îndeplinească.

Erorile din statistică au afectat mărimea subvenţiilor

Potrivit specialiştilor, printre greşelile Letoniei au fost erorile din statistică. În primul rând, în anii ’90, după reforma agrară, producţia a scăzut dramatic, iar aceste cifre au fost incluse în analizele de la care au pornit negocierile de aderare. Un alt aspect ţine de faptul că oamenii nu au dat date corecte, diminuând recolta, iar la nivel naţional acest lucru s-a amplificat.

În perioada de preaderare, letonii au declarat recolte mai mici, iar acest lucru i-a afectat pe toţi cei care astăzi primesc plăţi de la UE// FOTO Adevărul

„Negocierile pe care le faceţi sunt aproape pentru totdeauna. Nouă, în Letonia, ceva nu ne place, ceva vrem să schimbăm, dar nu mai putem. Am aderat la aceste condiţii, gata, nu se mai modifică nimic. În UE subvenţiile la hectar depind de acele date. Formula e aşa: suprafaţa se înmulţeşte la recolta medie. La fel e şi cu animalele. Aşa se creează bugetul alocat ţării pentru subvenţii“, explică Maira Dzelzkaleja, vicepreşedintele asociaţiei Parlamentul fermierilor. Întrucât recolta a fost micşorată, iar anii nu erau dintre cei mai buni, a rezultat faptul că subvenţiile alocate fermierilor letoni sunt dintre cele mai mici din UE.

„Noi, letonii, suntem de vină“

„În general, fermierii se tem de statistică, să nu spună cumva că au mai mult, ca să le pună cineva impozite mai mari sau altceva. Dar fiecare agricultor trebuie să înţeleagă că datele pe care le dă la statistică pot influenţa deciziile de viitor“, spune şi Ginta Jakobsone, expert la Consiliul de cooperare şi organizare în domeniul agriculturii. „Aşa că şi noi, letonii, suntem de vină. Dacă ar fi fost mai mult, se înmulţea la mai mult şi rezultau mai mulţi bani“, mai adaugă specialista. Totodată, experţii de la Riga ne recomandă ca atunci când negociem să cerem termene de tranziţie cât mai mari, pentru a reuşi să implementăm diferite standarde.

Un alt lucru important este ca atunci când purtăm tratative să ne apărăm interesele naţionale. Bunăoară, letonii au pierdut fabricile de zahăr, acestea fiind închise, şi regretă acum că au rămas fără o ramură. „De asemenea, trebuie să utilizaţi la maxim toate fondurile alocate. Fermierii noştri au folosit foarte bine aceşti bani, spre deosebire de alte ţări care nu i-au absorbit“, ne mai sfătuieşte Maira Dzelzkaleja (foto stânga).

„Integrarea europeană i-a ajutat pe agricultori“

În ciuda multor critici la adresa autorităţilor, experţii spun că agricultorii din Letonia au câştigat de pe urma aderării ţării lor la UE.

„Au câştigat toţi fermierii, pur şi simplu unii nu vor să recunoască. Când mergi la vreo întreprindere şi întrebi «de unde ai asta, de unde e cealaltă», ţi se spune «bani europeni şi aici, şi aici». Aşa că, luate împreună, integrarea europeană i-a ajutat pe producătorii agricoli“, afirmă Agita Hauka. „În materie de cunoştinţe, ce-am obţinut în aceşti ani n-am fi cumpărat cu nicio sumă de bani. Sunt multe avantaje. Acum mulţi au înţeles că afacerile din agricultură pot fi profitabile. Au plecat mulţi oameni din ţară, dar important e să rămână acei care au mai rămas, care vor să lucreze în sate“, adaugă preşedinta Federaţiei fermierilor.

Nivelul de viaţă s-a îmbunătăţit

„Câteva săptămâni în urmă am făcut 10 ani de la aderare. Jurnaliştii de la o televiziune au mers şi au întrebat aceiaşi oameni ce părere au. Dincolo de felul cum gândesc, după acele cadre vezi că în aceşti ani şi-au construit o casă, tehnica îi mai bună. Ei n-au mai puţin de lucru, dar nivelul de viaţă s-a îmbunătăţit“, menţionează şi Guntis Gutmanis, de la SRL Grupul de dezvoltare rurală.

FOTO Guntis Gutmanis şi Agnese Hauka// Valentina Basiul

Potrivit lui Agnese Hauka, de la Federaţia fermierilor, economia în general a avut de câştigat, iar oamenii au mai mulţi bani şi pot cumpăra produsele pe care le cultivă fermierii. „Este important să faceţi cooperative puternice de la început, pentru că vor veni multe produse din Europa şi trebuie ca voi singuri să fiţi puternici. Şi la noi cooperaţiva este un lucru complicat. Trebuie să înţelegeţi că toţi vor avea de câştigat pe termen lung“, susţine ea.
Dintre lucrurile negative, Guntis Gutmanis spune că odată cu deschiderea pieţii vor veni marfuri de calitate diferită. „În Moldova produsele sunt mult mai naturale. În Letonia, odată cu deschiderea pieţii şi cu venirea produselor de calitate, au venit multe produse contrafăcute“, susţine fermierul.

Viitorul fermierilor mici

Armands Krauze, vicepreşedintele Consiliului de cooperare şi organizare în domeniul agriculturii, le recomandă fermierilor mici să găsească şi alte surse de venit. „După cum evoluează lucrurile în UE, inclusiv Letonia, fermierii mici vor dispărea în timp. Asta depinde şi de politica statului. 80% din fondurile europene pentru modernizare au mers spre întreprinderile mari şi doar 20% le rămân celor mici şi mijlocii. Dacă veţi citi documente, asta nu scrie nicăieri, dar sunt urmările acestor criterii. Cei mari au mai multe posibilităţi, cei mici nu pot investi mai mult şi sunt mai puţin competitivi“, spune expertul. „În Europa, majoritatea fermierilor au un venit suplimentar, o parte din afacerea din agricultură, o altă parte din alt domeniu. Aşa e bine să fie. De exemplu, din 2015 nu vor mai fi cote la lapte, nimeni nu ştie ce va urma. Cu siguranţă, cultivarea cerealelor pe  15 hectare nu e profitabilă şi nici creşterea a 20 de vaci“, meditează Armands Krauze.

Ajutoare sociale pentru leneşi

Reprezentanţii ONG-urilor de la Riga spun că unii locuitori de la sate nu sunt motivaţi să muncească în agricultură sau chiar să-şi lucreze pământul propriu din cauza ajutoarelor sociale. „A fost un caz într-un sat, nu li s-a dat bani în calitate de ajutoare sociale, ci pământ şi seminţe. Doar câţiva au fost interesaţi. Majoritatea sunt leneşi, vor să li se dea bani, dar asta nu-i motivează să lucreze“, spune Ginta Jakobsone.

„Când am fost în Polonia, i-am întrebat pe colegii de acolo dacă au astfel de ajutoare. Au zis că «la noi toţi lucrează». Acolo toţi sunt fermieri. Asta e politica Poloniei - ai pământ trebuie să-l lucrezi, şi este o politică corectă. Fiecare trebuie să-şi bată capul de familia lui, nu să lase pe seama statului“, adaugă Agita Hauka (foto stânga).

Salarii de până la 2.000 de euro

În Letonia, de mulţi ani nu se mai lucrează ca la colhoz. Astfel, cei care au probleme cu alcoolul sunt concediaţi, pentru că proprietarii nu mai au încredere în ei. Sunt cazuri când li se plăteşte salariul în avans şi nu vin la serviciu sau, dacă li se achită la data indicată în contract, se pierd pe cinci zile.

Per ansamblu, salariile au crescut în agricultură faţă de perioada de preaderare, dar depinde de întreprindere şi de proprietar. Un combiner de la o întreprindere mare poate să ridice o leafă lunară de 2.000 de euro. „Îl plătesc şi iarna, când nu prea este de lucru, pentru că se tem să nu piardă un specialist bun. Acum, de exemplu, un fermier care creşte flori caută un om care să le ude pe toate, un angajat de încredere. Îi oferă un salariu de 1.000 de euro pe lună şi nu poate să-l găsească“, povesteşte Agnese Hauka.

Târgul producătorilor agricoli din faţa unui mall. FOTO Federaţia fermierilor din Letonia