FOTO Istoria staţiunilor basarabene de la Marea Neagră

Aproape fiecare moldovean a fost, măcar o dată, la plajă în localităţile Zatoka, Sergheevka sau Lebediovka din Ucraina. Nu toţi ştiu, însă, că aceste staţiuni aparţineau Basarabiei în perioada interbelică şi erau celebre în tot regatul României, dar cu alte denumiri.

Provincia Basarabia din cadrul României Mari era scăldată la sud de 100 de kilometri de litoral. Acest ţărm, care se întinde între gurile de vărsare ale Dunării şi ale Nistrului, este brăzdat de limanuri bogate în nămoluri minerale, datorită cărora pe malul Mării Negre a apărut, încă din perioada interbelică, o salbă de staţiuni balneare cu efecte terapeutice. Aflate în judeţul Cetatea Albă, limanurile din sudul Bugeacului au fost altădată golfuri cu văi largi, dar cu timpul s-au închis prin aluviunile aduse de râurile Basarabiei, formând lacuri cu apă foarte sărată.  

„Simplitatea vieţii de sat, unde nu se cere să fii îmbrăcat după modă, belşugul alimentelor, ieftinătatea locuinţelor şi a mijloacelor de transport, puterea vindecătoare a nămolului şi a băilor de liman - totul face ca lumea să caute să se ducă, cel puţin pentru o lună, prin aceste meleaguri, unde te bucuri de clima de stepă dimprejur şi de clima mării apropiate, unde poţi face băi la mare, băi de apă sărată, băi de nămol şi de soare, fără nicio cheltuială“, nota revista „Viaţa Basarabiei“ într-un articol apărut în anii ’30.

Pe cordonul litoral al limanului Nistru (cel mai mare şi singurul cu apă mai dulce) se afla staţiunea Bugaz, numită astăzi Zatoka. Istoricul Lucian Stan scrie în teza sa de doctorat, dedicată vilegiaturii la mare din acea perioadă, că staţiunea nu a beneficiat de la început de o infrastructură turistică deoarece a fost distrusă aproape complet de bolşevicii ruşi, în 1917. A cunoscut o dezvoltare ulterioară, mai ales că era legată de Cetatea Albă prin calea ferată. După anul 1930, aici existau 20 de vile care ofereau camere de locuit vizitatorilor şi două restaurante. O mare parte a turiştilor locuiau în Cetatea Albă sau la Şaba şi mergeau zilnic cu trenul să facă băile sau cura de plajă.

De asemenea, administraţia românească a construit la Bugaz un sanatoriu pentru tratamentul tuberculozei osoase. Proiectat de arhitectul italian Angelo Viecelli şi inaugurat în 1937 de regele Carol al II-lea, edificiul s-a păstrat până astăzi. Conform unor surse, aceasta a fost cea mai mare clădire construită în Basarabia în perioada interbelică.

Sanatoriul maritim contra tuberculozei osoase, imagini din trecut şi din prezent FOTO: artdeco-modernist.blogspot.com

Băile de la limanul Şabolat

Pe malul limanului Şabolat se aflau staţiunile balneoclimatirice Budachi-Sat (azi Primorskoe), Budachi-Cosa şi Budachi-Cordon (acum Kurortnoe). Părţi integrante ale „Băilor Budachi“ înainte de Primul Război Mondial, acestea s-au individualizat treptat, graţie dezvoltării de după 1920. Astfel, în 1926, satisfăcând condiţiile legilor în vigoare, Budachi-Cordon a fost declarată staţiune independentă sub denumirea „Dacia“.

Vederi de pe plaja din staţiunea Budachi FOTO: calatorii.myfreeforum.ro

Lecţie de înnot pentru copii pe plaja din staţiunea Budachi-Cordon (Dacia) FOTO: oldchisinau.com

Plimbare cu barca la Băile Budachi, 1931 FOTO: oldchisinau.com 

Mai la vest, era staţiunea Şabolat-Serghieşti (azi Sergeevka). Cea mai apropiată gară se afla la Cetatea Albă, la 14 kilometri depărtare, de unde turiştii erau transportaţi cu trăsurile sau autobuzele puse la dispoziţie de administraţia băilor. Pe timpul sezonului, funcţiona un oficiu poştal, o farmacie, trei restaurante mari. Nu erau hoteluri, dar erau suficiente camere de locuit oferite de numeroasele vile, nou construite şi casele curate ale ţăranilor din comună. „Nici de locuinţă n-ai nevoie, fiindcă ploile lipsind tot timpul din iunie până în octombrie, poţi fără nicio grijă locui într-un cort de pânză ori chiar de rogojină. Pământul este fierbinte şi poţi dormi pe un covor întins pe pământ fără să rişti să răceşti“, observă ziariştii de la „Viaţa Basarabiei“.

Cărţi poştale din staţiunea Şabolat FOTO. calatorii.myfreeforum.ro

Loc de vacanţă pentru nobili

Băile Burnas (azi Lebediovka) sau Bad Burnas, aflate în partea de Est a lacului cu acelaşi nume, au fost înfiinţate pe loturile coloniştilor nemţi şi au cunoscut o amplă dezvoltare în perioada interbelică. Potrivit lui Lucian Stan, aici au fost construite peste 200 de vile şi un stabiliment modern pentru băile de nămol şi de apă caldă de lac şi de mare, considerat cel mai confortabil şi mai igienic din Basarabia. De asemenea, Societatea Băile Burnas a construit un hotel confortabil cu 24 de camere, care beneficia de tot confortul şi de lumină electrică. În anii 1937 şi 1938 o cameră se putea închiria cu 150 de lei de persoană, pe sejur.

Distracţiile erau asigurate de cazino, muzică şi dans. Se practicau sporturi ca înotul, canotajul, pescuitul, tenisul sau vânătoarea de raţe şi gâşte sălbatice. Erau organizate plimbări cu barca şi excursii. Se spune că aici s-a odihnit regele României Mihai, mareşalul Poloniei Józef Piłsudski, nobili şi prinţi ruşi.

Băi şi vile din staţiunea Bad Burnas FOTO: oldchisinau.com

Reclamă germană pentru Băile Burnas  FOTO: oldchisinau.com 

Nămolul dătător de sănătate

Nămolul limanurilor basarabene era cunoscut pentru puterile sale vindecătoare. „Umbli prin liman toată ziua bălăcind în apa încălzită de soarele dogoritor al stepei, calci prin nămolul dătător de sănătate, intri în el cu picioarele până la genunchi şi simţi că întinereşti văzând cu ochii, îţi dispar durerile corpului şi metehnele sufletului“, scrie revista „Viaţa Basarabiei“. Pe lângă împachetările cu nămol înfierbântat, bolnavii de reumatism şi artrită adunau sarea care se depunea pe mal şi făceau băi acasă, toamna şi iarna.

Între limanurile Şabolat şi Burnas se află singura porţiune de plajă lipsită de limane, unde era situat satul Nicolăeni (astăzi Balabanovka). 

După ocuparea Basarabiei de către sovietici, România a pierdut toate aceste teritorii, care se află astăzi în componenţa Ucrainei. În perioada sovietică, instituţiile şi întreprinderile de stat din RSS Moldovenească aveau baze de odihnă, tabere de pionieri şi sanatorii în aceste localităţi din regiunea Odessa. Unele dintre acestea funcţionează şi acum, însă majoritatea proprietăţilor moldoveneşti nu au fost recunoscute de autorităţile ucrainene după declararea independenţei celor două state şi continuă să fie subiectul unor negocieri dintre Chişinău şi Kiev.