Forţele pacificatoare ruse, pericol pentru moldoveni
0Conflictul transnistrean nu a suferit niciun fel de schimbări pozitive în ultimii 22 de ani, iar părţile implicate au fost puse pe poziţie de inegalitate. Totodată, argumentele Transnistriei cu privire la dreptul său de separare sunt nefondate, arată studiul „Statutul forţelor pacificatoare în dreptul internaţional: Cazul Republicii Moldova”.
Studiul a fost elaborat de Vitalie Gamurari, doctor, conferenţiar universitar din cadrul Academiei de Ştiinţe al Moldovei. El explică de ce implicarea Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană din anul 1992 poate fi calificată ca imparţială. De asemenea, Gamurari subliniază că argumentele aduse de Transnistria în susţinerea dreptului lor de separare sunt nefondate şi nu corespund nici unei norme de drept internaţional. „Federaţia Rusă şi-a pierdut dreptul moral de a fi unicul jucător important în soluţionarea conflictului transnistrean, fiindcă sistematic a fost şi este încălcat principiul imparţialităţii”, afirmă Vitalie Gamurari.
Rusia încalcă regulile jocului
În studiu se precizează că Federaţia Rusă a încălcat prevederile semnate în Acordul de încetare a focului din anul 1992. Drept argumente, autorul menţionează susţinerea oferită de Rusia pentru includerea Transnistriei în formatul de negocieri, susţinerea administraţiei de la Tiraspol în introducerea unor aşa-numite posturi vamale, precum şi încălcarea sistematică a asistenţei umanitare acordate. În acelaşi context, diferenţierea relaţiilor economice dintre Rusia şi Republica Moldova şi a celor dintre Rusia şi regiunea transnistreană permit Tiraspolului să nu aibă o atitudine constructivă în dialogul cu autorităţile de la Chişinău.
Încălcări ale Acordului de încetare a focului
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) este organizaţia internaţională care are ca scop menţinerea păcii şi securităţii în lume. Studiul informează că, totuşi, în cazul Republicii Moldova, ca şi în cel al Georgiei, se observă tendinţa Federaţiei Ruse de a-şi asuma în mod unilateral statutul de pacificator, în lipsa competenţelor acordate de ONU. Prin urmare, forţele Federaţiei Ruse prezente în Republica Moldova au participat direct de partea separatiştilor la conflictul de pe Nistru. Drept confirmare este Acordul de încetare a focului semnat de Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Ulterior, în cadrul Comisiei Unificate de Control (CUC) apare Transnistria, ca subiect aparte, promovat de Federaţia Rusă, lucru ce nu corespunde intenţiilor semnatarilor Acordului de încetare a focului. Iar rolul de „pacificator” asumat în mod unilateral de Federaţia Rusă este în contradicţie cu conceptul forţelor de menţinere a păcii elaborate de ONU.
Crimeea, anexată ilegal
Anexarea Crimeei este, de asemenea, o problemă abordată în cadrul studiului. Autorul susţine că această acţiune a demonstrat lumii întregi că chiar şi atunci când există angajamente internaţionale, unul din garanţi şi-a permis să le încalce. În aceste condiţii, Vitalie Gamurari consideră necesară înlocuirea actualului format al forţelor de menţinere a păcii în Zona de Securitate de la Nistru cu unul de observatori civili şi poliţieneşti, având la bază principiile promovate de ONU.
Un alt subiect important menţionat în studiu este atribuirea responsabilităţii persoanelor ce comit fapte ilegale pe teritoriul Republicii Moldova, ce nu este controlat de autorităţile de la Chişinău. În acest context, autorul afirmă că urmărirea persoanelor care au comis crime internaţionale, crime de război sau crime contra umanităţii trebuie să se realizeze în conformitate cu legile juridice universale. De asemenea, el susţine că urmărirea persoanelor ce au comis infracţiuni trebuie să aibă loc în colaborare cu Interpol sau Europol.
Staţionarea forţele ruse în Transnistria, efect al destrămării URSS
În ceea ce priveşte formele de exercitare a legislaţiei juridice a RM, Vitalie Gamurari menţionează că imposibilitatea de a o aplica asupra militarilor aflaţi pe acest teritoriu nu este condiţionată de legile de staţionare a forţelor armate străine. În situaţia ocupaţiei armate se aplică dreptul ocupaţional, iar în raport cu militarii respectivi se aplică jurisdicţia propriului stat. Vitalie Gamurari crede că, în cazul Republicii Moldova, nu putem vorbi despre aplicarea unui regim clasic al ocupaţiei, deoarece staţionarea forţelor ruse din start a reprezentat un efect al destrămării URSS, iar ulterior nu a fost semnat niciun document între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, care ar prevedea retragerea armatei ruse de pe teritoriul ţării noastre.
UE să rezolve conflictul
Vitalie Gamurari concluzionează că, de-a lungul anilor, Republica Moldova s-a aflat într-o totală izolare, fără a avea vreo susţinere reală, ci doar una formală din partea OSCE şi o susţinere declarativă din partea Federaţiei Ruse. De asemenea, el susţine că Ucraina a fost implicată, în calitate de mediator, de partea Transnistriei. Acest lucru se datorează numărului mare de cetăţeni ucraineni în zonă. În condiţiile în care interesul Rusiei şi al Ucrainei este bazat pe numărul mare de cetăţeni ruşi şi, respectiv, ucraineni în această zonă, autorul sugerează necesitatea implicării UE în soluţionarea conflictului. Asta în contextul în care pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană, locuiesc suficiente persoane deţinătoare a cetăţăniei române, stat membru al UE, spune Gamurari. Totuşi, autorul studiului nu neagă importanţa participării la negocieri a Ucrainei şi Federaţiei Ruse, „doar că în cazul celei din urmă - fără un pretins drept de veto”.
Studiul a fost implimentat de Asociaţia „Promo-Lex” cu suportul financiar al National Endowement for Democracy.