EDITORIAL Cum ne văd alţii
0„Am emigrat în Germania în 2001, în baza legii care oferă compensaţii evreilor şi rudelor acestora, victime ale Holocaustului. Mi s-a oferit o locuinţă şi asistenţă medicală gratuite, mi-au dat şi o pensie de 750 de euro, deşi nu am contribuit cu nimic la Fondul Social german. În Moldova aş fi avut o pensie de vreo 1.000-1.200 de lei, nici măcar 100 de euro! Mi-e milă de foştii mei colegi care trăiesc în mizerie."
Aşa mi-a vorbit un bătrân cu care am călătorit, recent, în acelaşi avion spre München. Vizitase Chişinăul după zece ani de la plecare şi era dezamăgit de fosta sa patrie. Avea o poftă de a se mărturisi şi părea bucuros că aflase un interlocutor dispus să-l asculte.
„N-am văzut nicăieri în Europa - şi călătoresc destul de mult - atâtea automobile luxoase ca la Chişinău. Şi masive, din acelea, ştiţi, ca pentru vânătoare în savana africană. Însă circulă pe nişte drumuri îngrozitoare... S-au perindat în 20 de ani mai mulţi preşedinţi şi guverne, dar nimeni nu a avut onoarea să facă în Chişinău nişte drumuri pentru oameni, nu pentru tractoare sau tancuri, doamne-fereşte! Las'că Voronin a fost un militar vulgar şi sumar instruit, nu te puteai aştepta de la el să construiască în Moldova o infrastructură modernă, dar de ce sunt atât de indiferenţi ăştia care se declară democraţi şi vorbesc englezeşte?... Aţi văzut şoseaua spre aeroport? Chiar nu li-e ruşine pentru halul în care arată? Şi e prima impresie pe care şi-o face un străin proaspăt sosit în Moldova..."
Am discutat cu acest om într-o oră şi jumătate de zbor şi despre alegeri interminabile care secătuiesc ţara, despre pasivitatea moldovenilor, incapabili să se organizeze pentru a-şi apăra drepturile, despre apa poluată din Chişinău şi serviciile medicale sub orice critică. Condrumeţul meu avea judecăţi nuanţate: „Nu totul depinde de autorităţi. Mai e şi lipsa de civilizaţie a oamenilor. Unde au învăţat să scuipe pe stradă, să înjure? În magazin vânzătoarea te ignoră, vorbeşte în continuu la telefonul mobil, iar dacă o întrerupi te priveşte de parcă ar înfige în tine un cuţit. Păi, în Germania, ar fi fost dată afară la prima reclamaţie!"
Am stat o săptămână în străinătate, timp în care mintea mi-a fost ocupată cu lucruri fără legătură cu problemele (mereu arzătoare şi, fireşte, insolubile) ale Republicii Moldova. Însă mi-am reamintit acest dialog la întoarcere, când am numărat gropile şi denivelările şoselei pe care mergeam de la aeroport spre casă.
În aceeaşi seară am citit pe Internet că Republica Moldova a ratat circa 60 de milioane de euro - granturi şi credite oferite de occidentali pentru reparaţia drumurilor. Din cauza incompetenţei crase a celor de la Transporturi, care nu ştiu să scrie proiecte cerute de funcţionarii străini, şi, evident, din cauza corupţiei. Banii sunt pierduţi, pentru că se tergiversează nepermis de mult la licitaţii, din dorinţa de a aranja lucrurile astfel încât să câştige firma „cumătrului". Iar cumătrul nu are capacităţi în domeniu, ci doar o neostoită sete de venituri ilicite.
M-am gândit cu tristeţe şi c-un sentiment de vină că fostul meu compatriot, azi cetăţean german, nu va mai apuca să călătorească pe un drum ca lumea la proxima sa vizită în Moldova.