Web-ul, la 30 de ani de la apariţie: „Un monstru scăpat de sub control?“

World Wide Web-ul împlineşte 30 de ani în martie, dar informaţiile false şi reţelele de socializare îi întârzie intrarea în peirioada maturităţii. În acest context, inventatorul său, Tim Berners-Lee, a lansat o campanie pentru „salvarea internetului“, scrie AFP, potrivit boursedirect.fr.

Acest fizician britanic a imaginat în 1989 un „sistem de gestiune descentralizată a informaţiei“, care a devenit actul de naştere al web-ului.

La 30 de ani distanţă, nimic nu scoate în evidenţă fostul birou al lui Berners-Lee din Centrul de Calcul de la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), în apropiere de Geneva, Elveţia, cu excepţia unei plăcuţe amplasate la intrare şi a unui extras dintr-un vechi anuar al CERN, afişat pe uşă. Lângă numele Berners-Lee Timothy, cineva a scris cu ironie: „LIPSEŞTE MOMENTAN DIN BIROU“.

„Tim lucra enorm, lumina era mereu aprinsă în biroul său“, îşi aduce aminte pentru AFP François Flückiger, cel care a preluat conducerea tehnică a Departamentului de Internet de la CERN după plecarea lui Berners-Lee la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite, la sfârşitul lui 1994.

Tim Berners-Lee se ocupa de anuarul intern al CERN, dar, în paralel, căuta soluţii pentru a le permite miilor de oameni de ştiinţă din lume să-şi poată împărtăşi la distanţă cercetările desfăşurate în cadrul organizaţiei.

„Se scrie istorie“

„Dimensiunea planetară era prezentă încă de la început, aveam senzaţia că se scrie istorie“, spune Flückiger, chiar dacă şeful său a văzut în primul raport referitor la „www“ ca fiind ceva „vag“.

În 1990, belgianul Robert Cailliau i s-a alăturat lui Tim Berners-Lee pentru a contribui la promovarea invenţiei sale bazate pe limbajul HTML - un standard care permite crearea de pagini web - protocolul de transfer hipertext HTTP - care permite utilizatorilor să solicite, apoi să primească accesul la o pagină de internet - şi adresele URL.

La sfârşitul anilor ’90, Tim Berners-Lee pune în funcţiune primul server şi navigator web de la CERN.

De la mişcarea #MeToo, la denunţarea încălcărilor drepturilor omului, această reţea a permis „unui număr enorm de activităţi umane să prospere“, spune cu entuziasm Ian Milligan, profesor specializat în studiul istoriei internetului la Universitatea Waterloo din Canada.

Astăzi retras din activitate, Flückiger consideră spaţiul virtual ca fiind una dintre cele trei mari invenţii ale secolului XX.

Dar, cu „hărţuirea din mediul digital, ştirile false, isterizarea mulţimilor (...), ne întrebăm dacă nu cumva am creat un monstru scăpat de sub control“, deplânge el, observând cu amărăciune etalarea vieţii private pe reţelele de socializare şi preponderenţa „credinţelor“ în detrimentul „cunoaşterii“.

În opinia lui Niels Brügger, directorul Centrului de Studii despre Internet din Danemarca, „nu este surprinzător ca atunci când o nouă tehnologie este pusă la dispoziţia utilizatorilor, aceştia să înceapă să o modifice şi să o dezvolte pentru a răspunde unor nevoi noi“.

„Deturnat de escroci şi troli“

În ianuarie, secretarul general al ONU, portughezul Antonio Guterres, a vorbit în marja Forumului Economic Mondial de la Davos despre reglementarea „blândă“ a internetului, deplângând folosirea acestui mijloc de unele ţări pentru încălcarea drepturilor omului.

Tim Berners-Lee, implicat la rândul său în lupta pentru „salvarea web-ului“, vrea lansarea în acest an a unui „Contract pentru web“, bazat pe accesul tuturor persoanelor şi dreptul fundamental la respectul vieţii private.

Ia la ţintă darkweb-ul, criminalitatea cibernetică, fake news-urile, furtul datelor personale pe reţelele de socializare. Într-un editorial publicat la 6 decembrie în The New York Times, el constata: „Web-ul a fost deturnat de escroci şi de troli“.

Sursă deschisă

Deşi nimeni nu îi anticipa naşterea acum 30 de ani, internetul a ajuns să facă parte din viaţa cotidiană.

Cu toate că CERN nu a păstrat amintiri din perioada de început, cu excepţia primei note redactate de Tim Berners-Lee şi de calculatorul său de la acea vreme, un NeXT, organizaţia a evitat ca web-ul să cadă în mâinile persoanelor rău intenţionate.

În 1993, CERN a înscris programele de funcţionare ale web-ul în domeniul public, permiţând astfel oricărei persoane sau companii să aibă acces la acestea.

Destinul a vrut ca lucrurile să fie diferite şi, cu ajutorul lui Flückiger, în 1994, s-a decis lansarea unei noi versiuni a programului în sursă deschisă. CERN păstrează drepturile de autor, dar conferă oricui dreptul perpetuu şi irevocabil de folosire şi de modificare fără restricţii şi fără taxe. Un principiu utilizat de la sfârşitul lui 1994 de Tim Berners-Lee şi MIT.